Dimitrova este un sat din cadrul comunei Cîietu, raionul Cantemir. Localitatea se află la distanța de 45 km de orașul Cantemir și la 138 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 448 de oameni. Satul Dimitrova a fost menționat documentar în anul 1867.
Citeşte mai departeRusaliile
SCENA XIV
ŢĂRANII (venind din fund şi aducând un năvod)
VEVERIŢĂ: Iaca năvodul lui Costantin Păscariu. Veniţi încoace, măi, să ne punem la pândă...
GHEORGHE: Da nu mergem la lemne, cumătre?
VEVERIŢĂ: Mări, cată-ţi de treabă, Gheorghe. Dac-a fi să ne potrivim noi la câte ne-nşiră cei guleraţi, om căpchia de tot... Hai noi să ne cătăm de nevoi.
GHEORGHE: Vasile, măi frate, d-apoi cică-i pentru binele nostru...
VEVERIŢĂ: Se poate, cumătre, însă vina noastră-i dacă nu-i pricepem?... Ei ne grăiesc într-o limbă străină, parcă noi am fi pricopsiţi ca dânşii... Ce-ai zice tu, Gheorghe, dacă te-aş povăţui în limba nemţască?... ai căsca gura?... Aşa păţim şi noi cu cei ce zic că ne vor binele.
GHEORGHE: Oricum să fie, nu te juca cu dracu. Îi privighitor, măi, îi subprefect dnul Răzvrătescu!... are putere, frate.
VEVERIŢĂ: Las’, cumătre, că de-alde Răzvrătescu se schimbă pe toate lunile. Ca mâine a veni altul şi ne-a zice alte poveşti... Hai la pândă, doar om pune mâna pe rusalii.
GHEORGHE: Unde să ne punem la pândă, moş Veveriţă?
VEVERIŢĂ: Cole-n crâşmă. Rusaliile se primblă noaptea prin sat; cum le-om zări, amandea pe ele.
GHEORGHE: Dar dac-or da ele busta la noi?
VEVERIŢĂ: Le-om înhăţa cu năvodul ista. Hai, măi, c-a început a înnopta.
ŢĂRANII: Hai. (Intră cu toţii în crâşmă şi se pun de pândă la fereastă.)
(Începe a înnopta.)
SCENA XV
TOADER (venind pe furiş din stânga): A înnoptat... nu mă vede nime?... Acasă, Toadere. (Vine spre casă.) M-am dus pân’ la caleantoarsă ş-am făcut hăisa pe după gardul jităriei. (La uşă.) Suzano, dischide că ţi-a venit bărbăţelul. Iată-mă-s. (Intrând în casă.) Lasă-mă să mă-nfrupt c-o sărutare, că-i de mult de când postesc. (Închide uşa după el. Se aude înăuntru un sărutat gros şi râsete.)
SCENA XVI
CATRINA şi ŢĂRANCELE(venind din stânga şi oprindu-se lângă fântână)
Auzit-aţi poznă!
S-o vezi, să n-o crezi;
Vorniceasa noastră
Calcă-n străchini verzi!
Haide să ne punem
Colea la pândit,
C-aşa poznă mare
Nu s-a pomenit!
(Se ascund pintre copacii de primprejurul fântânii.)
SCENA XVII
GALUSCUS (îmbrăcat ca o ţărancă, iese din casa boierească): Am espedat depeşa domnului ministru; m-am costumat ş-acum zbor la amoare!... Dar de ce oare palpită anima mea cu-atâta sforţă?... genunchii mi se taie încât n-am forţă ca să mă locomot. (Îşi freacă genunchii.) Ce emociune inspiră păşiunea!...
SCENA XVIII
ŢĂRANII (ieşind din crâşmă stau pe prag), TOADER şi SUZANA (la fereastra casei lor)
VEVERIŢĂ: Iacă una din rusalii, măi; gătiţi năvodul.
SUZANA: Toadere, ian priveşte ce bine-i şade catrinţa!... Ha, ha, ha.
GALUSCUS: O! amoare! amoare! fi-mi propice!... O! Galuscus; invoacă pe strămoşul tău şi, curagiu, amice!...
SCENA XIX
Cei dinainte, RĂZVRĂTESCU (îmbrăcat ca o ţărancă, vine din fund, prin dreapta)
RĂZVRĂTESCU (alungat de câini ce hămăiesc): Tio, haită! Ţibă, tio... Era să mă mănânce haitele dracului. (Văzând pe Galuscus.) Ce văd? o nevastă? A fi Suzana.
GALUSCUS (zărind pe Răzvrătescu): Iaca Suzana! Ah! îmi vine zburdăciune.
VEVERIŢĂ: Aţineţi-vă, măi, că iată-le-s amândouă rusaliile. (Ţăranii pregătesc năvodul.)
RĂZVRĂTESCU (apropiindu-se): Pst...
GALUSCUS: Pst...
RĂZVRĂTESCU: Ea-i!
GALUSCUS: Ah!
(Răzvrătescu şi Galuscus se reped şi se îmbrăţişează.)
RĂZVRĂTESCU: Dragă vorniceasă!
GALUSCUS: Cară Suzană! (Se sărută.)
RĂZVRĂTESCU (în parte): Are barbă!
GALUSCUS (în parte): Are mustăţi!
VEVERIŢĂ: Acu-i vremea să ne-apropiem pe furiş.
(Ţăranii se apropie cu năvodul gata.)
RĂZVRĂTESCU (strângând tare pe Galuscus în braţe): Cine eşti? Spune, că te sfărâm!
GALUSCUS (schimbându-şi glasul): Rusalie! dar tu?
RĂZVRĂTESCU: Şi eu.
GALUSCUS şi RĂZVRĂTESCU (speriaţi): Rusalie!... piei, drace!
(Voiesc să fugă.)
VEVERIŢĂ: Odată, copii!... acu, să nu ne scape.
(Ţăranii aruncă năvodul peste Galuscus şi Răzvrătescu.)
SUZANA şi TOADER: Ha, ha, ha, ha!
GALUSCUS şi RĂZVRĂTESCU: Ce-i asta?
VEVERIŢĂ: Strângeţi bine năvodul, c-am prins rusaliile.
ŢĂRANII (împleticind năvodul)
Le-am prins, le-am prins, le-am prins!
Haideţi ca să le dăm
În foc, în foc nestins,
Sau să le înecăm.
GALUSCUS şi RĂZVRĂTESCU (zbătându-se): Ajutor! ajutor!
VEVERIŢĂ: Degeaba vă zbateţi, rusalii pocite ce sunteţi, c-aţi căzut pe mâna moşului. Umflaţi-le pe sus, copii, şi huştiuliuc! în fântână.
(Ţăranii voiesc să-i ridice.)
GALUSCUS şi RĂZVRĂTESCU: Ajutor! ajutor!
SCENA XX
Cei dinainte, JANDARMUL, TOADER, SUZANA
(Jandarmul aduce un fănar)
JANDARMUL: Unde-i subprefectul?
VEVERIŢĂ: Da ce este?
JANDARMUL: O depeşă de la telegraf.
RĂZVRĂTESCU: Depeşă de la Iaşi? ad-o-ncoace.
JANDARMUL: Ce-mi văzură ochii! Subprefectul în năvod?
VEVERIŢĂ: Vai de mine! Subprefectul era?... Am păţit-o!
JANDARMUL: Ba n-aţi păţit nimică, că domnul Răzvrătescu îi dat afară din slujbă.
RĂZVRĂTESCU: Eu? (Deschide depeşa şi rămâne încremenit.) O! ce nedreptate!
GALUSCUS: Destituat?... bravo! Depeşa mea a avut acţiune.
VEVERIŢĂ: Iaca!... Da aistalalt cine-i?... Cuconul Găluşcă? mare minune!... Da bine, cum de vă găsiţi amândoi în catrinţe?
SUZANA: Să vă spun eu, oameni buni. Dumnealor au vrut să vă vindece de spaima rusaliilor.
TOŢI: Aş!
RĂZVRĂTESCU: Ghidi, şârată!
GALUSCUS: Am păţit-o ca Apolon cu Venus. Eu sunt Apolon; asta-mi dă consolăciune.
TOADER: Dacă-i aşa povestea, hai, români, să ne veselim c-am scăpat de rusalii.
TOŢI (veseli): Haide, haide.
ŢĂRANII
Vivat, vivat, minunat,
De rusalii am scăpat!
TOADER
Ard-o focul vornicie
De când e Constituţie,
N-am parte de însurat...
Chiar rusalii m-au umflat!
ŢĂRANII
Vivat, vivat, minunat,
De rusalii am scăpat!
VEVERIŢĂ
De când e prefecătură,
Noi, sărmanii cască-gură,
Câmpii, zău, am apucat...
Chiar rusalii ne-au umflat!
ŢĂRANII
Vivat, vivat, minunat,
De rusalii am scăpat!
RĂZVRĂTESCU (arătând pe Galuscus)
De când ţara, din păcate,
Are capete-nvăţate,
Biată limbă s-a zvântat...
Chiar rusalii ne-au umflat!
ŢĂRANII
Vivat, vivat, minunat,
De rusalii am scăpat!
GALUSCUS (arătând pe Răzvrătescu)
De când cu liberalismul
Şi convenţionalismul
Multe capete-au secat...
Chiar rusalii le-au umflat!
ŢĂRANII
Vivat, vivat, minunat,
De rusalii am scăpat!
SUZANA
N-auzi astăzi decât forme;
Toţi cer forme şi reforme,
Eu nu cer nimic şi tac;
Dar cer numai să vă plac.
ŢĂRANII
Vivat, vivat, minunat,
De rusalii am scăpat!
(Cortina cade.)