Cătră junimea moldovană

În o epocă mărită, pe când patria încinsă
De junie şi de glorie în putere a stătut,
A strămoşilor nalt cuget ş-a lor armă neînvinsă,
În un curs de ani o mie, mântuire-a fost şi scut.

În prefaceri totdauna soarta gintelor desprinsă,
Când al armelor triumfuri chiar ca visul a trecut,
În măreţe inimi Ceriul însuflă virtute-aprinsă,
Prin a căreia putere Moldova nu a căzut.

Cest barbat, pe care patria plânge în durere vie,
Prin virtute şi dreptate fu a ei apărători
Ş-azi vă lasă-n moştenire o prea sântă avuţie.

Junilor, iacă-vă arma, scutul cel mântuitori,
Clironom virtuţei sale moldovanul tot să fie,
Că-n virtute stă prezentul şi al vostru viitori!