Pe drumuri grele înnoptând,
Umbla prin ţara chinuită,
Ca un Proroc gonit şi sfânt
Vestind că lumea-i izbăvită.

Şi ne-au chemat, pe-ai săi copii,
La ape vii şi luminoase:
„Veniţi, veniţi, ai scârbei fii,
Cu Mine-n calea mea spinoasă!"

Cu foc priveşte-n suferinţă
Din crucea sa la noi Hristos,
Aşteaptă de la noi credinţă,
Sfârşindu-şi drumul său spinos.

Îvăţătorule! Ţi-om da
Noi inimile însetate
Şi vom veni în urma Ta
Din lumea plină de păcate.

Aprilie 1913