Când patima te necăjeşte,
Ori te doboară-o răutate,
Atuncea, în singurătate,
Spre rugăciune te grăbeşte.
Ia şi citeşte Sfânta Carte,
Cuvintele de mântuire,
Şi tânguirea ce te arde
Ţi se va pierde-n liniştire.
Dumnezeiasca-nvăţătură
În cartea aceasta-i oglindită:
A fost a Domnului Scriptură,
De Duhul Sfânt însufleţită.
Când prin furtunile vieţii
Către sfârşit vei scăpăta,
În anii grei ai bătrâneţii
Tu orice carte-i lepăda,
Atunci numai aici găsi-vei
Ce nicăierea n-ai găsit.
Cu Dumnezeu atunci vorbi-vei
Şi-n cer vei trece nesimţit.

Mai 1912