Ostenit de furtunoasele câşlegi ale acestui an, care nu seamănă a ţine toate frumoasele făgăduinţe ce bucurase inimile şi nădejdile românilor la începutul lui, m-am dus spre ţară, pentru a răsufla şi pentru a zice ca cel cântec mai moldovenesc decât toate cântecele:

Vară, vară, muma noastră,
Ia bruma de pe fereastră
Şi zăpada de pe coastă,
Şi o fă iar rotăgoală,
Să mă mai dau ici de vale,
Să mai clănţăi din pistoale;
Să mai văd soarele lucind,
Să mai văd iarba dând,
Codrii înverzind;
S-aud copilaşii chiuind,
Ciobănaşii fluierând.

Din acest umor carnavalesc, primblat douăzeci şi patru ceasuri într-un târg de munte, unde odinioară, în cinstea patriei, am fost locuitor, am făcut mai multe descoperiri, ce simt nevoia de a ţi le împărtăşi.

I. Că numărul abonaţilor la Steaua Dunării ar fi mare... deşi mare... dacă!... Pot oare spune acest dacă?... Nu te vei mânia şi supăra ca alţi redactori... care nu se mulţumesc a fi numai redactori, dar vor a fi şcoală, sau cel puţin un eho al şcoalelor muncite de România literară, moartă, precum ştii, pe câmpul bătăliei, şi nu fără cinste. Iubite redactore! "Ce a fi a fi", — zice eroismul nepăsător român. Aşadar, acest dacă este... dacă s-ar putea rosti mai moldoveneşte cele scrise, care pentru noi, poligloţii, sunt negreşit foarte frumoase, dar pentru mulţi moldoveni de prin ţară şi de prin munţi, unde răzbate Steaua, sunt moarte. Adă-ţi aminte de Patria, ce nu o înţelegeam nici tu, nici eu, deşi scrisă pe hârtie frumoasă, cum nu se fabrichează la Piatră. Munceşte-ţi pana şi pune o zăbală străinismului. În adevăr, străinismul ne-a deşteptat odată, dar începe de o vreme şi sub toate chipurile a ne înăduşi, întocmai ca acei făcători de bine, care scot pe nas binele ce au avut noroc de a putea face. Eşti înţelept, îndatoreşte pe corespondenţii d-tale la înţelepciune.

II. Altă descoperire, ce nu este nouă, este neregulata expediţie a Iaşilor.

III. Greutatea ce simte românul de a plăti, şi placul lui de a prelungi creditul său, fie moral, fie personal, fie cu amanet, până la sfârşitul lumii, se poate, de nu ai fi judecător la Berlin, adică Vornicia de aprozi şi Divan de întărituri. Cumpăneşte şi dezleagă cum se poate uni astă greutate cu fala vestită, cu mâna darnică şi inima cea deschisă a românului...

IV. Altă descoperire am făcut, că răul e lipicios ca ciuma şi ca rapăna; sunt câţiva ani, lăsasem târgul sub munţi liniştit, străin de alte gâlcevi decât gâlcevi de cherestea şi producte: străin de Bucureşti, străin de Blaj şi de Iaşi. Astăzi... Oare cine a fost apostolul babiloniilor putregăioase?... Copilandrii înfăşuraţi în ardelenismul, sarsailismul şi alte isme ale Academiei?... Profesorii şcoalelor săteşti, vreau să zic primare?... Coloniştii greci, turci, nemţi, leşi ce împoporează acest târg?... Zimbrul... Steaua... România literară... sau cel nămol de rele tălmăciri ce le vând Iaşul şi Bucureştii?... Adevărul este că şi aicea încep oamenii a nu se mai înţelege, acum că este nevoie de înţelegere; şi, neuniţi în vorbă, sunt toţi uniţi a cere ca Steaua să scrie pentru obşte, obştea cea nepoligloată, nelatină, nefranţuscă, ca să poată bieţii oameni avea o legătură, un locuşor pe pământul moldovenesc, unde să se vorbească moldoveneşte. Ştiu că, de ţi-ar cere o jertfă mare acest târg, sau alt târg, sau şi ţara întreagă, ai face jertfa. Jertfeşte dar pentru cititori o filă, o coloană sau un capăt de coloană, unde frumuseţile stilului şi ale cuvântologiei să lipsească cât mai mult se poate. Dă-ne idei multe şi bune în limba proastă, şi cititorii te vor binecuvânta, şi Steaua va creşte, de s-a face un soare. Hristos nu a spus oare că vorbeşte pentru proşti şi lipsiţi, şi oare slut vorbea Hristos? Deşi vorbea nu în limba fariseilor şi a cărturarilor, ci în limba lui Petru pescarul. Cu o a doua scrisoare ţi-oi împărtăşi a cincea descoperire, dacă acestea îţi plac. Descoperirea este o călătorie în Moldova la 1817 făcută de doi ofiţeri din gardia lui Napoleon, în urma desfiinţării armiei franceze, zise L'armée de la Loire. Urmăriţi de patimile reacţionare ale vremii, hăituiţi de poliţia franţuzească în Francia, în Sviţera, în Germania toată, la Varşovia, în Cracovia, Moldova fu un liman pentru dânşii; impresiile lor tipărite la 1822 ne pot da o ştiinţă de mai multe năravuri moldoveneşti ale acelei vremi.