Pînă nu a fost lumea şi era numai o apă mare, s-a gîndit Dumnezeu să facă lumea cît mai degrabă. Dar nu ştia ce fel de lume şi cum să o facă.

Şi se mai supăra Dumnezeu că nu avea nici fraţi, nici prieteni. De mînie, şi-a aruncat băltagul în apa cea mare. Şi ce să vezi, din băltag crescu un arbore mare iar sub arbore şedea dracul rîzînd şi zicea:

- Bună ziua, frate dragă. Tu fraţi n-ai, tu prieteni n-ai; dar eu vreau să mă fac frate şi prieten cu tine.

Dumnezeu s-a bucuat şi a zis:

- Nu-mi fi frate, ci-mi fi numai prieten; că nimeni nu-mi poate fi frate.

Nouă zile nu s-au despărţit unul de altul şi au tot umblat prin apa cea mare, şi Dumnezeu a băgat de seamă că dracul nu-l iubeşte.

Odată zise diavolul:

- Frate dragă, noi nu vom trăi bine, de nu ne vom înmulţi; aş dori să mai plăsmuiesc pe cineva.

Dumnezeu zise:

- Plăsmuieşte !

Şi-i răspunse diavolul:

- Ei, dar eu nu mă pricep; că aş face eu o lume mare, de aş ştii, frate dragă.

- Bine-i - grăi Dumnezeu – lume voi face; bagă-te în apă şi adă-mi năsip să fac pămîntul.

Dracul i-a zis:

- Dar cum vrei să faci pămîntul din năsip ? Nu înţeleg.

Şi i-a răspuns Dumnezeu:

- Voi rosti numele meu şi pămîntul gata va fi. Du-te şi adă-mi năsip.

Diavolul s-a cufundat în apă şi gîndea să-şi facă o lume şi dacă a găsit năsip, şi-a rostit numele. Dar pămîntul l-a ars şi el l-a aruncat din mîni. Iar dacă s-a întors la Dumnezeu, i-a spus că nu găseşte năsip.

Dumnezeu zise iară:

- Du-te numai şi adu năsip.

Diavolul a căutat nouă zile năsip şi totdeauna îşi spunea numele; dar năsipul îl ardea şi el îl arunca. Năsipul aşa se aprindea, de tot îl ardea pe diavol şi în a noua zi el se înegrise.

Venind, îi zise Dumnezeu:

- Te-ai înegrit; tu eşti prieten rău. Du-te şi adu năsip dar nu-ţi spune numele tău, că altfel o să te faci scrum.

Dracul se duse iară şi aduse năsip.

Dumnezeu făcu lumea şi dracul se bucura tare de ea şi zicea:

- Ici sub pom voi şedea eu, şi tu, frate dragă, caută-ţi alt lăcaş.

Dumnezeu s-a supărat pentru aceasta şi a zis:

- Tu eşti prieten rău. Nu-mi mai trebuieşti, du-te de-aici !

Atunci veni un taur mare şi luă pe dracul. Iar de pe pomul cel mare a căzut carne pe pămînt şi din frunzele pomului s-au făcut oamenii.

Aşa a făcut Dumnezeu lumea şi oamenii.