... Cică se jeluieşte pămîntul către Dumnezeu:

- Doamne, omul mă zgîrie, mă taie de nu mai pot !

- Rabdă - răspunse Dumnezeu că acuma se îngraşă omul de pe tine; dar pe urmă te vei îngraşă tu de pe el.

Se tînguiau lui Dumnezeu cei dintîi plugari, că n-au spor cu sapa.

- Rugaţi-vă ! închinaţi-vă cu Doamne ajută, ca să aveţi spor.

Au făcut oamenii aşa şi le-a dat Dumnezeu plugul, care pînă atuncea nu era cunoscut. Şi-au arat. După arat, au întrebat ei şi au mulţumit:

- Unde să-l punem, Doamne ?

Dumnezeu l-a pus la loc pe cer, unde vedem seara constelaţia „Rariţele- Plugul” (Orionul); şi acolo stă şi azi cel dintîi plug arătat oamenilor.

La începutul lumii, a zis Dumnezeu către pămînt:

- Tu negrule pămînt, să hrăneşti cu ierburile mirositoare şi cu pomii cei roditori ce vor răsări din tine şi se vor hrăni din glia ta, pre toate vietăţile, dobitoacele şi pre toţi oamenii lumii.

Auzind pămîntul această poruncă dumnezeiască, s-a cutremurat de frică, după care cutremur s-a schimbat neteda-i faţă în munţi şi văi şi a zis:

- Doamne, mă prind să hrănesc, să cresc şi să adăpostesc toate ierburile, pomii, vietăţile şi dobitoacele lumii, dară nu mă prind să hrănesc şi sumedenia de om, ce va fi cu vremea pe pămînt. Nu mă prind să hrănesc pe om, fiindcă el, rînduit de tine stăpîn peste toate de pe pămînt, nu va voi să mă lucreze şi să mă grijească şi aşa să-şi agonisească cele de trebuinţă gurii şi pîntecelui, ci va aştepta ca toate să i le dau de-a gata, aşa cum s-ar zice „mură în gură”. De aceea, atotputernice Doamne, nu mă prind să-l hrănesc pe om; fă bine şi îndatoreşte cu aceasta pre luminosul soare, pre blînda lună, pre strălucitoarele stele sau pre întinsele şi nemărginitele mări.

Auzind Dumnezeu aceste cuvinte pline de griji, rostite de înspăimîntatul pămînt, a cunoscut că pămîntul vorbeşte bine. De aceea a zis către dînsul:

- Nu te teme, măcar că l-am pus pe om domn peste toată lumea; el totuşi va fi dator să lucreze. Şi numai dacă te va lucra, vei fi dator să-l hrăneşti. Dacă te-ai prins să hrăneşti şi să creşti toate făpturile lumii, apoi să ştii că am hotărît ca omul să-şi tragă hrana sa cea de căpetenie din acele făpturi, iară ce-i va fi de lipsă, să-i dai tu.

Auzind pămîntul această orînduire prea înţeleaptă, se molcomi.