O dată Păcală stătea la marginea unei păduri şi se gîndea ce să mai facă. Şi cînd se uită pe drum, vede o trăsură venind spre el. Repede se scoală, ia un trunchi mare de copac şi-l ridică drept în sus. În trăsură era boierul, cucoana şi vizitiul, care mîna caii. Boierul, văzînd pe Păcală, spuse vizitiului să oprească trăsura şi zice:

— Bună ziua !

Păcală răspunse:

— Mulţămim !

— Dar ce faci aici ?

— D-apoi, cucoane, ia, am pus şi eu lemnul ista să se hodinească olecuţă, că apoi îl duc acasă. Da dumneavoastră unde vă duceţi ?

— Eu am auzit de unul Păcală, care păcăleşte oamenii, şi mă duc să-l găsesc, să mă păcălească şi pe mine.

Păcală zice boierului:

— Nu te mai duce, cucoane, mai departe, ca eu-s Păcală ! Dar acum nu pot să vă păcălesc, că am uitat păcălitorul acasă. Dacă însă voiţi să vă păcălesc, mă duc pînă ici în sat, acasă, să-mi aduc păcălitorul, şi apoi am să vă păcălesc. Şi ca să vin mai degrabă, daţi-vă jos din trăsură şi cucoana, şi vizitiul ! Dumneavoastră, cucoane, ţineţi lemnul ista bine, să nu se clatine nici într-o parte, că eu vin îndată.

Se dă jos cucoana şi vizitiul, şi boierul ţinea cît putea trunchiul să nu se clatine. Păcală s-a suit în trăsură, şi pe ici ţi-i drumul ! Se face noapte. Păcală nu mai vine. Stau aşa toată noaptea şi a doua zi pînă după amiază.

Numai ce trece un om pe acolo.

— Buna ziua, zice omul.

— Buna ziua, îi răspunde boierul.

— Dar ce staţi dumneavoastră acolea ?

Atunci boierul spune omului ca ţine copacul în sus, "pînă ce-a veni Păcală de-acasă cu păcălitorul să ne păcălească".

— Mi-a spus ca vine degrabă cu trăsura, şi nu mai vine.

Atunci omul spune boierului:

— D-apoi, cucoane, nu-i destulă păcăleala asta, că s-a dus cu trăsura şi cu cai cu tot ?

Şi aşa rămase boierul păcălit şi fără trăsură.