În Evul Mediu al treilea logofăt era dregătorul care asista marele logofăt în cancelaria domnească. La începutul secolului al XVIII-lea era secretarul domnului, ocupînd locul al cincisprezecelea între boierii de divan de starea întîia. Avea obligația de a scrie scrisorile domnului, punea pecetea cea mică şi dădea scrisorile către domn, spre a fi iscălite. Era mai mare peste diecii de hrisoave şi peste cămara domnească. Introducea la domn pe arhiepiscopi şi alte feţe bisericeşti şi veghea ca la primirea soliilor să se respecte obiceiurile curţii.