Bătălia de la Rabna s-a dat în toamna anului 1637 între domnul Moldovei, Vasile Lupu şi Matei Basarab, domnul Valahiei. Conflictul viza înlăturarea din domnie a domnului muntean şi numirea în locul lui a lui Ioan, unul dintre fiii lui Vasile Lupu.

Relaţiile diplomatice pe care le întreţinea Matei Basarab cu puterile creștine (Habsburgii, Polonia, Transilvania) şi antipatia domnului Moldovei faţă de cel de la Bucureşti i-au determinat pe otomani să ia în calcul mazilirea lui Matei Basarab. Pozițiile lui Matei Basarab erau la acel moment destul de șubrede. Vasile Lupu era susținut de vizirul Mohamed, care pleda în favoarea domnului Moldovei. Sultanul îi cere lui V. Lupu să-l alunge din domnie pe Matei Basarab, motiv pentru care a intrat în MUntenia în fruntea unei armate de circa 30 000 de oameni.

Bătălia s-a dat în toamna anului 1637 la Rabna, oastea domnului moldovean fiind înfrîntă de armata lui Matei Basarab ajutată de trupe din Transilvaniei, conduse de Ioan Kemény. Între timp, Matei Basarab a reuşit să aplaneze conflictul cu sultanul, care ocupat fiind cu revoltele din partea orientală a Imperiului, a preferat să încaseze sumele de bani ce i se cuveneau prin plata tributului.