Bătălia de la Ştefăneşti a avut loc în iulie 1476. În cadrul expediţiei întreprinse de sultan în vara anului 1476 împotriva lui Ștefan cel Mare au fost antrenați și tătarii care au atacat fulgerător Moldova. Oastea tătară condusă de Eminek Mîrza număra circa 10 000 de oameni. Ei atacă din nord, pentru a-i permite sultanului Mehmed II să treacă Dunărea. Tătarii au intrat în Moldova probabil prin vadul Raşcu şi apoi, urmînd valea Răutului, au împînzit regiunea înconjurătoare, provocînd mari distrugeri şi jafuri. Principala bătălie s-a dat în iulie 1476 pe Prut, la Ştefăneşti. Un contemporan al evenimentelor scria că „tătarii au călcat tîrgul Ştefăneşti, aşezat în preajma Sucevei, trecură peste rîul ce-i zice Siret, la jumătate de zi de mers de Suceava, cu pradă de cincisprezece mii de fruntaşi”. Ştefan cel Mare pornit în apărarea capitalei. La vestea că oastea din Hoarda cea mare invadase Crimeea, tătarii se retrag, încărcaţi cu prăzi.

Domnul Moldovei, în fruntea cavaleriei sale, îi prinde din urmă, reuşind să-i înfrîngă. Cronicarul polon Jan Długosz nota că Ştefan „se aruncă asupra oastei tătarilor, de ale căror puteri se temea mai mult decît de ale turcilor. Şi cu ajutorul lui Dumnezeu îi strivi pe aceştia într-un măcel crîncen. Şi-i urmări pe fugari cu atîta rîvnă, încît ucise mai mulţi din fugă decît din luptă”. Conducătorul tătarilor, Eminek Mîrza, a recunoscut înfrîngerea într-o scrisoare trimisă sultanului: „necredinciosul, venind în urma noastră, a făcut război crîncen cu noi; ne-au pierit mulţi oameni; doi fraţi de-ai mei au devenit martiri; ne-au pierit luptători destoinici, cai şi arme”.