I

Eu pe pieptul tău culc capul
Şi mă uit la tine-n faţă,
Ca copilul ce se uită
L-ale maicii sale braţe.

*

Ca miresele să îmble ori să calce ca pe piuă.

*

Chiar sărac, de ai drăguţă,
Ai mulţimi de daraveri,
Căci primeşti şi dai simbrie
În necazuri şi plăceri.
*


Că amorul e zădarnic
Nu vei şti numaidecât.
Ci atunci numai, copile,
Când de el te-i fi topit.
*


Ce-mi scoţi ochii cu mândria
Şi-mi vorbeşti că o să-mi treacă
Fie omul cât de mândru
Tot la dragoste se pleacă.
*


Unde dragostea domneşte
Ia greşelele-n nimic,
Căci prin certele omenimei
E ca ramul de finic.

*

Ştiu eu dacă ţii la mine,
Dacă tu nu mă înşeli?
Căci pe buze-s scrise numai
A iubirei învoieli.

*

Oricât fii nenorocită
Tot cu dragostea te iei
Oricum simtă-o bărbatul,
Îndoită-i la femei.

*

Căci la dragoste de cade
Tare mult s-au îmblânzit.

*

Limba-n gură ţi se moaie
Pe când dragostea vorbeşte.

*

Ah, mai bine să mă-nşele
Chiar de zece ori amorul
Decât nenşelat de dânsul
Nici să-l ştiu şi să-i duc dorul.

*

Mulţi scăpare-am cu viaţa
Din al dragostei război
Cu dulceaţa-i nesfârşită,
De nu ne-am lupta în noi?

*

Tolba dragoste-i de aur,
Dar săgeata-i otrăvită.
II
Şi la poala hainei tale
E adânc de altă floare.

*

Haine noi cari la îmblet
Lin de trupu-ţi se lipesc

Şi arată cu-a lor cute
Boiul tău împărătesc.

*

Şi te mlădii cu mult farmec
Între creţii-mbrăcăminţii:
Ştii că toată eşti frumoasă
Şi că eşti răpirea minţii.

*

Haina ta cea minunată
Nu-i în stative ţesută,
Căci uşoară-i ca de neguri
Şi te mişti ca şi o ciută.

*

Pedepsit-au mâna inul
Pânză fină ca să ţeasă,
Cât tu pari a fi mai goală
Căci uşoară-i ş-arătoasă.

*

Şi albastre fine torturi
Străveziile mătăsuri
Cât cu-a ta privire fină
Umbra tu abia le măsuri.

*

Oh, cum este de ciudată,
Linguşită, dezmierdată!

*

Nici prea mare, nici prea mică,
Dar crescută subţirică,
Nimeni n-ar putea să zică
Că nu-i coz de frumuşică.

Are haine-alesăţele
Şi podoabe de inele,
Multe fie, puţintele,
Tot îi stă bine cu ele.
*


Dulce mângâiere-mi fuse
Dar a rău mă mai aduse.
*


Blestemat să fie locul
Unde mi s-au aprins focul.

*

Căci un cântec cât de mândru
Ce cu glasul se-mpreună
El din gură de femeie
Înzecit de dulce sună.

*

Cântec de zori
Deşteptarea plăcerilor,
Cântec de dor
Amorţirea durerilor.

*

Iar cântecul de dor
Ţi-aduce somn uşor.

*

Cântecele mai mult aprind
Durerile din dragoste
Când făr- de veste te cuprind.

*

Până ieri cu fetele,
Astăzi cu nevestele.

*

Cel ce cântă se dezmiardă şi pe el şi pe ceilalţi.