Să fie sara-n asfinţit
       Şi noaptea o să înceapă;
Răsaie luna liniştit
       Şi tremurând din apă;

Şi să împrăştie scântei
       Cărărilor din crânguri,
În ploaia florilor de tei
       Să stăm în umbră singuri.

Şi capul meu de grije plin
       De braţul tău se culce
Sub raza ochiului senin
       Şi negrăit de dulce,

Ca iar cuminte să mă fac,
       Căci tu îmi prinzi tot gândul,
Ca cerul ce priveşte-n lac
       Adâncu-i cuprinzându-l.

Cu farmecul luminei reci
       Simţirile străbate-mi:
Revarsă linişte de veci
       Pe noaptea mea de patemi

Şi de asupra mea rămâi
       Durerile de-mi curmă
Şi fii iubirea mea dentâi
       Şi visul meu din urmă.