Bogdan Istru (pseudonimul lui Ion Bădărău) – poet moldovean. S-a născut la 13 aprilie 1914 în satul Pistruieni, Orhei în familia țăranului Spiridon Bădărău. După absolvirea Școlii Normale „Vasile Lupu" din Iași în anul 1931, a activat ca învăţător. Face studii şi la Universitatea din Bucureşti, dar va absolvi, în 1957, Institutul Pedagogic de Stat „Ion Creangă" din Chişinău. Deţine mai multe posturi: şef al Direcţiei Artelor de pe lîngă Sovietul Miniştrilor al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (1947-1949), secretar responsabil (1946-1947) şi vicepreşedinte (1957-1965) al Comitetului de conducere a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, redactor-şef al revistei „Nistru" (1961-1964).

Între anii 1932-1934 publică în „Cuvînt moldovenesc", „Viaţa Basarabiei", „Pagini basarabene", „Şcoala basarabeană", „Itinerar", „Jurnalul literar", „Convorbiri literare" cîntece populare, snoave, ghicitori. În 1937 editează placheta „Blestem", iar în 1938 „Moartea vulturului", marcate de marii poeți francezi (Baudelaire, Verlaine, Beranger), de care s-a simţit întotdeauna foarte apropiat. În anii 1940-1941 lucrează la piesa „Smaranda Hîncului", în care abordează probleme din trecutul istoric. În timpul războiului se află la Moscova în calitate de corespondent militar la „Moldova socialistă". În perioada postbelică semnează volumele: „Glasul Patriei" (1946), „În avangardă" (1952), „Aleea Păcii" (1953), „Din mal în mal" (1958), Versuri alese (1964), consacrate transformărilor socialiste. Devine un „cronicar" al evenimentelor din trecut şi prezent, cultivînd o poezie axată pe elemental social. Poezia postbelică este adunată în Scrieri (vol.I -III, 1971) şi în culegerea „Pasărea albastră" (1991). A tradus din opera lui A. Puşkin, M. Lermontov, Lev Tolstoi, N. Nekrasov etc.

Bogdan Istru a trecut în neființă la 25 martie 1993, la Chişinău.