În timpul primei sale călătorii la Constantinopol (1845), Alecsandri se îmbolnăveşte grav. Poezia aceasta exprimă sentimentele pe care le trăia poetul în acele momente de grea încercare.

Suflat-a vîntul morţii pe dulcea-mi primavară
Şi floarea vieţii mele curînd s-a vestejit !
Durerea e mai crudă şi jalea mai amară
Cînd simţi că mori departe de tot ce ai iubit !

Încet-încet simţirea în mine amorţeşte.
Un negru nor deasupră-mi tot vine şi iar trece.
Se tulbură-a mea minte, suflarea mea slăbeşte,
Pe inimă-mi se pune o greutate rece.

O ! suvenir al ţării ! cerească mîngăiere !
Alungă-n depărtare cumplitul negru nor,
Să văd lumina iarăşi, să simt reînviere,
Să cînt iubita ţară, apoi voios să mor !

Insula Prinkipo, 1845