CÂNTEC

Compus de o tânără fată din neamul Metelilor, al cărei iubit fusese ucis într-o razzie.

Ia khil selem baş rahukhtuli ?

O! cavaleri ce reveniţi teferi !

Cum îmi reveniţi?

Bâma udju tghiblu, Gululi?

Cu ce obraz vă prezentaţi mie ?

Răspundeţi.

Fikumş' men'hô Nîui?

Este vreunul printre voi care să

voiască a mă răzbuna?

Fikumş' men'hô ierkeb eddernaui ?

Este vreunul printre voi care să

ştie a pune piciorul în scară?

Fikums' men'hô sedr'hô îl reţas ilauri

Este vreunul printre voi al cărui

piept să respingă gloanţele?

Seddekt îlih habbi u uţuli ?

Aceluia voi prodiga amorul şi

sărutările mele.

8 octombrie. -- Zi de odihnă, consacrată corespondenţei. Angel scrie următoarea circulară în mai multe exemplare, destinate amicilor lui din Englitera:

,,Poimâine plec din Tetuan. Un căpitan de felucă, anume Spadacelli, fost pirat de meserie, s-a tocmit cu mine ca să mă ducă la Gibraltar. Dacă, din întâmplare, el m-ar ucide, sau dacă mă voi îneca în canalul ce desparte Europa de Africa, cred că ai da o probă de mare isteţime de spirit neaşteptându-mă în zadar...

Amicul tău SHERRY ANGEL"

-- Cărui curier ai de gând să încredinţezi aceste circulare? îl întreb... căci serviciul poştal nu este încă organizat în imperiul Marocului.

-- Am de gând să le ţin în portofoliu până la Gibraltar!... îmi răspunde amicul meu cu sânge rece.

-- Minunată idee! Răspunsul tău naiv îmi aduce aminte de un răvaş trimis de la Moldova în Franţa, cu adresa: Fiului meu iubit... la Paris!... Peste o lună se prezintă un tânăr la biroul poştei şi zice împiegatului francez: Domnule, nu cumva a venit o scrisoare de la tatăl meu? -- Cum nu!? răspunse împiegatul râzând: Numai părintele unui fiu ca d-ta a putut fi în stare să-ti scrie sub o asemenea adresă. Iată răvaşul!

Angel râde cu hohot, după obiceiul lui, încât sperie copiii lui Nahon, apoi replică:

-- Altă naivitate!... În anul 1846 plecasem din Englitera, fără a spune părinţilor mei în care parte a lumii voiam să călătoresc.

Având un mare interes de a sta două luni de zile în Veneţia şi a face ca să mi se piardă urma, vorbisem cu fratele meu, ce se afla în Paris, să vestească amicilor noştri că eu aş fi dus în Egipt; iar în privinţa corespondenţei, ne pusesem la cale împreună ca să-i trimit lui scrisorile mele cu data din Alexandria sau din Cairo.

Fratele meu avea a le expedia apoi la Londra părintelui meu, ca scrisori aduse de un călător sosit din Egipt... Astfel s-a şi urmat; însă închipuieşte-ţi mirarea mea primind deodată chiar în Veneţia răspunsurile tatălui meu!... Ele începeau aşa: Am citit cu bucurie răvaşele tale din Cairo, scrise în Veneţia etc.

Un amic al său mă întâlnise într-o zi pe Rialto şi îl înştiinţase de prezenţa mea incognito în Veneţia!

-- Altă istorie! adaug eu; însă aceasta are ceva miraculos, în care hazardul joacă un rol extraordinar!... La anul 1838 un amic al meu, venit de curând la Paris ca să-şi facă studiile, îmi zice într-o dimineaţă de toamnă:

-- Plec mâine la America.

Eu, crezând că glumeşte, îi răspund: călătorie bună!

-- Să-mi scrii, adaugă el.

-- Bucuros, dar cum şi unde?

-- Prin poştă şi în America... adio!

Şi în adevăr el plecă a doua zi... Trei luni în urmă, făcând cunoştinţă cu un căpitan de corabie, dnul Langlois, care avea a se duce la Filadelfia, îl întrebai dacă voieşte a se însărcina cu un răvaş. Căpitanul primi şi, râzând, b[...]n buzunar scrisoarea mea adresată: Domnului Eugenie Alk... În America!

După un an, găsindu-mă la Iaşi, văd pe amicul meu dând busta în camera mea. El îmi sare în braţe, strigând: ,,Am primit-o!"