Buschi este un sat din cadrul comunei Vărăncău din Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stînga Nistrului, Republica Moldova. Localitatea se află la distanța de 22 km de orașul Rîbnița și la 113 km de Chișinău. Populaţia satului Buschi alcătuia 125 de oameni în anul 2004. Satul Buschi a fost înființat în anul 1925.
Citeşte mai departeDe la Tanger la Tetuan prin munţii Uadras
CÂNTEC
Compus de o tânără fată din neamul Metelilor, al cărei iubit fusese ucis într-o razzie.
Ia khil selem baş rahukhtuli ?
O! cavaleri ce reveniţi teferi !
Cum îmi reveniţi?
Bâma udju tghiblu, Gululi?
Cu ce obraz vă prezentaţi mie ?
Răspundeţi.
Fikumş' men'hô Nîui?
Este vreunul printre voi care să
voiască a mă răzbuna?
Fikumş' men'hô ierkeb eddernaui ?
Este vreunul printre voi care să
ştie a pune piciorul în scară?
Fikums' men'hô sedr'hô îl reţas ilauri
Este vreunul printre voi al cărui
piept să respingă gloanţele?
Seddekt îlih habbi u uţuli ?
Aceluia voi prodiga amorul şi
sărutările mele.
8 octombrie. -- Zi de odihnă, consacrată corespondenţei. Angel scrie următoarea circulară în mai multe exemplare, destinate amicilor lui din Englitera:
,,Poimâine plec din Tetuan. Un căpitan de felucă, anume Spadacelli, fost pirat de meserie, s-a tocmit cu mine ca să mă ducă la Gibraltar. Dacă, din întâmplare, el m-ar ucide, sau dacă mă voi îneca în canalul ce desparte Europa de Africa, cred că ai da o probă de mare isteţime de spirit neaşteptându-mă în zadar...
Amicul tău SHERRY ANGEL"
-- Cărui curier ai de gând să încredinţezi aceste circulare? îl întreb... căci serviciul poştal nu este încă organizat în imperiul Marocului.
-- Am de gând să le ţin în portofoliu până la Gibraltar!... îmi răspunde amicul meu cu sânge rece.
-- Minunată idee! Răspunsul tău naiv îmi aduce aminte de un răvaş trimis de la Moldova în Franţa, cu adresa: Fiului meu iubit... la Paris!... Peste o lună se prezintă un tânăr la biroul poştei şi zice împiegatului francez: Domnule, nu cumva a venit o scrisoare de la tatăl meu? -- Cum nu!? răspunse împiegatul râzând: Numai părintele unui fiu ca d-ta a putut fi în stare să-ti scrie sub o asemenea adresă. Iată răvaşul!
Angel râde cu hohot, după obiceiul lui, încât sperie copiii lui Nahon, apoi replică:
-- Altă naivitate!... În anul 1846 plecasem din Englitera, fără a spune părinţilor mei în care parte a lumii voiam să călătoresc.
Având un mare interes de a sta două luni de zile în Veneţia şi a face ca să mi se piardă urma, vorbisem cu fratele meu, ce se afla în Paris, să vestească amicilor noştri că eu aş fi dus în Egipt; iar în privinţa corespondenţei, ne pusesem la cale împreună ca să-i trimit lui scrisorile mele cu data din Alexandria sau din Cairo.
Fratele meu avea a le expedia apoi la Londra părintelui meu, ca scrisori aduse de un călător sosit din Egipt... Astfel s-a şi urmat; însă închipuieşte-ţi mirarea mea primind deodată chiar în Veneţia răspunsurile tatălui meu!... Ele începeau aşa: Am citit cu bucurie răvaşele tale din Cairo, scrise în Veneţia etc.
Un amic al său mă întâlnise într-o zi pe Rialto şi îl înştiinţase de prezenţa mea incognito în Veneţia!
-- Altă istorie! adaug eu; însă aceasta are ceva miraculos, în care hazardul joacă un rol extraordinar!... La anul 1838 un amic al meu, venit de curând la Paris ca să-şi facă studiile, îmi zice într-o dimineaţă de toamnă:
-- Plec mâine la America.
Eu, crezând că glumeşte, îi răspund: călătorie bună!
-- Să-mi scrii, adaugă el.
-- Bucuros, dar cum şi unde?
-- Prin poştă şi în America... adio!
Şi în adevăr el plecă a doua zi... Trei luni în urmă, făcând cunoştinţă cu un căpitan de corabie, dnul Langlois, care avea a se duce la Filadelfia, îl întrebai dacă voieşte a se însărcina cu un răvaş. Căpitanul primi şi, râzând, b[...]n buzunar scrisoarea mea adresată: Domnului Eugenie Alk... În America!
După un an, găsindu-mă la Iaşi, văd pe amicul meu dând busta în camera mea. El îmi sare în braţe, strigând: ,,Am primit-o!"