Стырчень (Stîrceni) – село в составе коммуны Вэрвэреука Флорештского района. Село Стырчень расположено в 6 км от города Флорешть и 137 км от Кишинева. По данным переписи 2004 года, в селе проживало 36 человек. Первое документальное свидетельство о селе Стырчень датировано 1588 годом.
Читать далееUnora
Noi nu ne înţelegem: voi vreţi a noastră limbă
S-o înnoiţi, surpându-i temeiurile vechi,
Şi noua latinie, măcar de-ar fi cam strâmbă,
Vă pare totuşi cântec, sunându-vă-n urechi.
Veşmântul firii noastre din pânză strămoşească
Cu tivituri de aur, de vechi argint şi flori,
Războaie-mpodobite de-o mână meşterească
Vă par sărăcăcioase mantale de păstori.
Noi nu ne înţelegem: acolo unde bate
Izvorul veşniciei, frumoasei nemuriri, --
Vă pare că-i pustie, bordeie lepădate --
Şi căutaţi s-aduceţi de-ai voştri trandafiri.
Dar trandafirii voştri făcuţi-s din hârtie
Şi miroase a leacuri luate din dugheni,
În limbă doftorească a voastră latinie
Preface graiul slobod din codrii moldoveni.
Noi nu ne înţelegem: din sine limba creşte,
Nevoie nu mai are de ajutor străin,
Din sine-şi prinde floare, din sine se-nnoieşte,
Când nu-i atingi temeiul puternic şi bătrân.
Destulă înflorire păstrat-a limba noastră
Din sânul maicii sale cel vechi şi sănătos,
Şi nu-i mai trebui leacuri şi nici boia albastră
Să zugrăvească cerul cel sfânt şi luminos.
Noi nu ne înţelegem: povestea nu-i de-aseară
Şi parc-ar fi să tragem şi noi învăţături,
Să nu ne-aducem graiul la stare de ocară,
Să tăvălim pe uliţi cântarea din păduri.
Priviţi: acei cu limba bolnavă, chinuită
Cu drag şi cu mirare ne-ascultă când vorbim;
Iar cântăreţi şi meşteri cu pana iscusită
Fug de latina nouă, ca de un ţintirim...
Noi nu ne înţelegem: dar de-aţi simţi ca mine
Ce patimi limba trage dintr-un străin puhoi,
Atuncea n-aţi urni-o din temelii bătrâne,
Atuncea, mi se pare, ne-am înţelege noi.
Mărăşeşti, 13-14 iulie 1917