To die, to sleep.
Shakespeare

„Oh! lung îţi este somnul!... Deşteaptă-te, bunică!
Nainte a tale buze prin somnu-ţi se mişca
Parcă rugai pre Domnul. —Iar azi nu zici nimică,
Şi mâna ta e rece, şi mută gura ta.

De ce bătrâna-ţi frunte stă asfel înclinată?
Ce ţi-am greşit noi oare de nu ne mai vorbeşti?
Noi n-am făcut nimica; îţi eram dragi odată;
Oare acum, bunică, tu nu ne mai iubeşti?

Eşti veştedă şi rece ca statuia de peatră,
N-asculţi al nostru vaiet, n-auzi al nostru plâns;
Priveşte, iaca focul se mântuie în vatră,
Candela se sfârşeşte, puţin de nu s-a stâns.

Tu morţi o să ne afle de-atâta măhniciune
Şi nime-atunci pe lume nu te-a mai mângâia;
Vei plânge şi la Domnul vei face rugăciune,
Să aibă îndurare a ne reânvia.

Ad-o la sânul nostru a tale mâni bătrâne
Ca să se încălzească, mai spune-ne ceva
De-acei cavaleri mândri, pre care-i serveau zâne,
Şi pentru-amor în viaţa şi glorie se lupta.

Spune-ne acel cântic frumos, plin de simţire,
Pre care trubadurul îl cânt-adeseori,
Când îmbla singur noaptea cătând o găzduire.
La turnurile-acele înalte pân la nori.

Spune care e semnul de groază la fantomuri?
Care ermiţi văzură pre Lucifer zburând?
Acel rubin din fruntea a regelui de gnomuri
Ce-n întuneric pare ca steaua luminând?

Ori psalmii ne ceteşte acei ce au putere
Pre negrii demoni noaptea să poată alunga;
Sau rugăciunea suntă prin care omul cere
La Domnul îndurare, şi pace de a-i da.

Sau Biblia ne-arată cu-a ei chipuri frumoase,
Cerul de aur, magii, pe pruncul Iesus;
Învaţă-ne cuvinte de-acele mângâioase,
Ce ca o sântă jertfă merg drept la Cel de sus.

Bunică! Suntem singuri, candela noastră trece
Şi este meziul nopţei când duhurile vin;
Ne temem! Ne ia tremur! Dar taci, dar tu eşti rece,
N-auzi al nostru vaiet şi jalnicul suspin!

Deschide ochii, mamă!... Oh! Ne e frică foarte!
Iane-n braţele tale la sânu-ţi să ne-ascunzi;
Zi-ne ceva de viaţă, de cer, de rai, de moarte:
Spune-ne ce e moartea!... Ah! tu nu ne răspunzi!“

Dar numai a lor vaiet în casă s-auzea;
Acuma era ziuă — Bunica tot dormea, —
Suna sânţitul clopot bisericei d-aproape,
Vecinii luând trupul l-au dus ca să-l îngroape...
Iar amândoi copiii plângând nemângâiaţi,
Lângă Biblia sântă şedeau îngenucheaţi!