Cajba este un sat şi comună din raionul Glodeni. Cajba este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Localitatea se află la distanța de 10 km de orașul Glodeni și la 183 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1671 de oameni. Satul Cajba a fost menționat documentar în anul 1609.
Read moreBalada III Bunica de Victor Hugo
To die, to sleep.
Shakespeare
„Oh! lung îţi este somnul!... Deşteaptă-te, bunică!
Nainte a tale buze prin somnu-ţi se mişca
Parcă rugai pre Domnul. —Iar azi nu zici nimică,
Şi mâna ta e rece, şi mută gura ta.
De ce bătrâna-ţi frunte stă asfel înclinată?
Ce ţi-am greşit noi oare de nu ne mai vorbeşti?
Noi n-am făcut nimica; îţi eram dragi odată;
Oare acum, bunică, tu nu ne mai iubeşti?
Eşti veştedă şi rece ca statuia de peatră,
N-asculţi al nostru vaiet, n-auzi al nostru plâns;
Priveşte, iaca focul se mântuie în vatră,
Candela se sfârşeşte, puţin de nu s-a stâns.
Tu morţi o să ne afle de-atâta măhniciune
Şi nime-atunci pe lume nu te-a mai mângâia;
Vei plânge şi la Domnul vei face rugăciune,
Să aibă îndurare a ne reânvia.
Ad-o la sânul nostru a tale mâni bătrâne
Ca să se încălzească, mai spune-ne ceva
De-acei cavaleri mândri, pre care-i serveau zâne,
Şi pentru-amor în viaţa şi glorie se lupta.
Spune-ne acel cântic frumos, plin de simţire,
Pre care trubadurul îl cânt-adeseori,
Când îmbla singur noaptea cătând o găzduire.
La turnurile-acele înalte pân la nori.
Spune care e semnul de groază la fantomuri?
Care ermiţi văzură pre Lucifer zburând?
Acel rubin din fruntea a regelui de gnomuri
Ce-n întuneric pare ca steaua luminând?
Ori psalmii ne ceteşte acei ce au putere
Pre negrii demoni noaptea să poată alunga;
Sau rugăciunea suntă prin care omul cere
La Domnul îndurare, şi pace de a-i da.
Sau Biblia ne-arată cu-a ei chipuri frumoase,
Cerul de aur, magii, pe pruncul Iesus;
Învaţă-ne cuvinte de-acele mângâioase,
Ce ca o sântă jertfă merg drept la Cel de sus.
Bunică! Suntem singuri, candela noastră trece
Şi este meziul nopţei când duhurile vin;
Ne temem! Ne ia tremur! Dar taci, dar tu eşti rece,
N-auzi al nostru vaiet şi jalnicul suspin!
Deschide ochii, mamă!... Oh! Ne e frică foarte!
Iane-n braţele tale la sânu-ţi să ne-ascunzi;
Zi-ne ceva de viaţă, de cer, de rai, de moarte:
Spune-ne ce e moartea!... Ah! tu nu ne răspunzi!“
Dar numai a lor vaiet în casă s-auzea;
Acuma era ziuă — Bunica tot dormea, —
Suna sânţitul clopot bisericei d-aproape,
Vecinii luând trupul l-au dus ca să-l îngroape...
Iar amândoi copiii plângând nemângâiaţi,
Lângă Biblia sântă şedeau îngenucheaţi!