Alexeuca este un sat din cadrul comunei Cotiujenii Mici, raionul Sîngerei. Localitatea se află la distanța de 30 km de oraşul Sîngerei și la 133 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 597 de oameni. Satul Alexeuca a fost menționat documentar în anul 1852.
Read moreCiuma
Frunză verde salbă moale,
Adus-a un nor în poale
Boala cea mai rea din boale!
Noru-n ţară s-a lăsat,
Peste oameni a plouat,
N-a plouat ploaie curată,
Dar cu ciumă-amestecată!
Unde-ajunge picătura,
Se închid ochii şi gura,
Ochii să nu mai privească,
Gura să nu mai grăiască!
Plină-i ţara, mult e plină
De scaieţi de mărăcină;
Unde-s tufe prin potici
Sunt morminte de voinici,
Unde-s tufele mai dese,
Morminte de jupânese,
Unde-s tufele mai rari,
Morminte de fete mari,
Unde-s tufele mai vii,
Tot morminte de copii.
Frunză verde porumbică
Stă voinicul la potică.
Ciuma rea îi iese-n cale,
Voinicul zice cu jale:
,,Na-ţi calul cu armele
Şi-mi lasă tu zilele."
Ea-i răspunde: ,,Dragul meu!
Cal şi arme nu voi eu,
Dar pe tine chiar te vreu".
Frunză verde garofiţă,
Trece-n câmp o copiliţă
Cum e crinul înflorit,
Cum e bună de iubit.
Baba Ciuma cea păgână
Mi-o apucă strâns de mână.
Copiliţa-i zice: ,,Ciumă!
Nu-mi fii ciumă şi-mi fii mumă! [2]
Na-ţi salba cu florile
Şi-mi lasă tu zilele."
Ea-i răspunde: ,,Drăguliţă!
Am o neagră sălbuliţă [3]
De cercat la gâtul tău,
Care nu te-a prinde rău."
Frunză verde toporaş,
Iat-un dulce copilaş
Care-alungă-un fluturaş.
Unu-aleargă, unul zboară:
Ciuma-i prinde şi-i omoară!
Frunză verde poamă acră,
Iată-o babă, iată-o soacră [4]
Cum o vede Ciuma-ndată
Dă la fugă spăimântată,
Culegând în calea ei
Pruncuşorii mititei,
Nevăstuice tinerele,
Copiliţe gingăşele,
Fecioraşi cu mintea crudă
Şi bărbaţi voinici la trudă.
Ducă-s-ar în pribegie!
Ducă-s-ar în cea pustie,
Îndărăt să nu mai vie!
[1] Ciuma a bântuit ţara în mai multe rânduri, pe timpul când hotarele ei dinspre Dunăre şi dinspre Bugeac erau expuse călcării duşmanilor. De la aşezarea carantinelor însă, ea a fost ferită de grozăviile acelei cumplite epidemii.
[2] Spaima răspândită în ţară de răutatea ciumei a născut mai multe legende şi proverbe. Cel mai caracteristic din toate este proverbul scos pe seama mamelor neomenoase şi care zice: Cutare e ciumă, nu e mumă. Asemene se zice de un om rău şi duşmănos că l-a fătat ciuma.
[3] Aluzie la petele acele negre lăsate de boala ciumei pe trupurile victimelor sale.
[4] Un proverb poporal sună în următorul chip:
Soacră, soacră
Poamă acră!
De te-ai coace cât te-ai coace,
Poamă dulce nu te-ai face.
Ideea satirică cuprinsă în aceste versuri e destul de aspră, însă imaginea ciumei spăimântându-se la vederea unei soacre şi fugind din ţară numai că a întâlnit-o, face a presupune că autorul necunoscut al legendei a avut multe daune din partea mamei nevestei lui.