Cu tâmpene și psăltire

Să-i cânte de biruire. Că Domnul gând bun gândește

De-a sa gloată ce-l iubește, Și pre cei brúdivi înalță

Cu izbândă fără greață. Lăuda-să-vor în slavă

Svinții tăi fără zăbavă, Și cu bucurie plină

Îș vor merge la odihnă. Ieșind la război cu steje,

Vor da chiot din gâlteje, De să va nălța la Domnul,

Lăsând frică în tot omul, Cu stânga și cu direapta

Îngrozând pre toț cu spata. Și vor face scumpărare

În năroade de limbi tare, Mustrându-le cu-nchisoare,

Și crailor dând strânsoare Cu cătuș și cu obede

În giudeț, pănă-i vor pierde, Să le facă cum li-i zâsă

Din lege pierzare scrisă. Svinții lui fără gâlceavă

S-aibă cinste, dar și slavă.

PSALMUL 150

Lăudațî-l cu tot omul

Întru svinții săi pre Domnul, Lăudațî-l în vârtute

Ce-are Domnul de oști multe. Lăudaț fără tăcere

De-a lui sâlă și putere, Lăudațî-l în mărire

De-a lui multă biruire. Lăudaț cu glasuri nalte

De bucine ferecate, Lăudațî-l în lăute,

În psăltiri pre viersuri multe. Lăudaț pre toate locuri

Cu tâmpene și cu giocuri, Lăudațî-l să răsune

În organe tinse-n strune. Lăudaț cu bune viersuri

De chimvale într-alesuri, Lăudaț și-l strigaț tare

În țimbale de cântare. Câte-s vie și tot omul,

Lăudațî-l toț pre Domnul.

[STIHURI DESPRE ORIGINEA LATINĂ A ROMÂNILOR]

Neamul Țării Moldovei de unde dă rază?

Din țara Italíei, tot omul să crează.

Fliah întăi, apoi Traian au adus pre-acice

Pre strămoșii cestor țări de neam cu ferice. Răsădit-au țărilor hotarele toate

Pre semne ce stau în veci a să vedea poate. El cu vița cestui neam Țara Rumânească

Împlut-au, Ardealul tot și Moldovenească. Semnele stau de să văd de dânsul făcute,

Turnul Severinului să custe-n vremi multe. Strămoșii Moldoveei adus-au în țară,

Pre ghețâi cu sabia scoțând din hotară. Stau semnele podului cu praguri căzute

Și Turnul Severinului, de Sevír făcute. Podul preste Dunăre-n Țara Rumânească,

De-au trecutu-ș oștile-n Țara Ungurească. Pre-acela pod au trecut Moldoavei strămoșii,

Bătând război cu dachii, a sasilor moșii.