Bătălia de la Stănileşti a avut loc între 7 – 11 iulie 1711 între armata otomană și cea rusă condusă de țarul Petru I cu participarea domnului Moldovei Dimitrie Cantemir. 

Prin tratatul de la Luțk din 13 aprilie 1711, Cantemir se angaja să sprijine Rusia în războiul împotriva Turciei şi să accepte instalarea „temporară” de garnizoane ruseşti în cetăţile Moldovei. În caz de victorie, Bugeacul și cetățile reveneau sub stăpînirea Moldovei, iar în caz de înfrîngere, domnul urma să primească adăpost şi venituri corespunzătoare în Rusia. Planul lui Petru era să traverseze Moldova şi apoi să treacă la sud de Dunăre, spre Istanbul, expediţia fiind considerată mai mult un drum triumfal printre pravoslavnici.

La 30 iunie 1711, ţarul pleca din Iaşi în fruntea unei armate de 38.000 de ruşi şi 6.000 de moldoveni, în întîmpinarea turcilor care trecuseră Dunărea pe la Obluciţa. Raportul de forţe era în favoarea turcilor.

Bătălia se dă la Stănileşti (judeţul Vaslui), pe malul Prutului, unde tabăra rusească este înconjurată de oştile otomane (120 000 de oșteni) conduse de marele vizir Baltadji Mehmed Paşa. Acesta nu a profitat însă de gravele erori de tactică şi de strategie ale lui Petru cel Mare şi nu a cerut predarea necondiţionată a ruşilor, care se aflau într-o situaţie disperată, mai avînd provizii doar pentru cîteva zile. Otomanii au bombardat tabăra rusă cu 470 de tunuri şi au asaltat în cîteva rînduri tabăra ţarului.

Pe 11 iulie, marele vizir acceptă, în mod surprinzător, propunerea de pace prezentată de mesagerul ţarului, P.P. Şafirov. După unele izvoare, Şafirov a cumpărat pacea cu şase-şapte care pline cu bani (800 de pungi, fiecare în valoare de 500 de taleri), drept urmare marele vizir renunţând şi la pretenţia de a-i fi predat pe D. Cantemir. În urma zvonurilor răspîndite în Istanbul, că marele vizir a fost mituit de ruşi Baltadji Mehmed Paşa a fost mazilit.

Prin Pacea de la Vadul Huşilor semnată la 23 iulie 1711 turcii îi permiteau ţarului să se retragă din Moldova cu toată armata. Dimitrie Cantemir a fost lăsat să plece în Rusia, unde a trăit pînă la sfîrşitul vieţii. Poarta recupera cetatea Azov şi alte teritorii pe litoralul Mării Negre pierdute prin tratatul de la Istanbul (1700). Rusia se angaja să distrugă cetăţile Taganrog, Kamenkoi şi fortul construit pe rîul Taman şi să nu mai acţioneze în Polonia sau în teritoriile cazacilor dependente de polonezi sau de tătari. Regele Carol al XII-lea primea permisiunea să treacă, prin Polonia, spre Suedia.

Consecinţele bătăliei de la Stănileşti au fost importante pentru Moldova şi Valahia. Acțiunea domnului Moldovei, Dimitrie Cantemir, şi atitudinea ambiguă a lui Constantin Brîncoveanu, domnul Valahiei - care a rămas în expectativă, pentru a fi sigur cine va fi învingătorul în conflictul din 1711 - au determinat Poarta să ia hotărîri importante în vederea consolidării controlului ei asupra celor două țări. În acelaşi an, în Moldova era instaurat regimul fanariot, măsură luată şi în Valahia, în 1716.