Ihil Şraibman – scriitor-prozator, traducător, publicist, ultimul și cel mai de vază literator de limbă idiş din Moldova.

Născut la 12 martie 1913 în satul Vadul-Rașcov, județul Soroca (în prezent raionul Șoldănești, Republica Moldova), pe malul drept al rîului Nistru, în familia lui Reizl și Iţik Șraibman, într-o familie evreiască numeroasă, cu tradiții cărturărești. El a fost primul născut din cei 10 copii ai familiei (au supraviețuit doar 7 copii: 4 frați și trei surori).

Cunoștințele și educația micul Ihil le primește, inclusiv, de la bunici, părinții lui fiind săraci și foarte ocupați cu muncile de zi cu zi: vindeau apă gazoasă și semințe de floarea-soarelui, tatăl său mai lucra și ca tinichigiu. Ihil a fost toată viața lui un autodidact. A studiat la școala evreiască (heder) din sat primele trei clase, ca apoi să urmeze școala elementară din stat. După ce a citit toate cele 496 de cărți din biblioteca evreiască sătească, Ihil, la vîrsta de 10 ani a început să scrie el însuși. La început scria versuri albe, scrierile lui fiind meditații simple, imortalizate pe hîrtie. El simțea intuitiv care e viitorul lui, singurul lucru pe care nu-l știa, dacă va fi poet sau romancier. Este interesant de notat faptul că numele Șraibman înseamnă în traducere din limba idiș "bărbat care scrie".

De asemenea, la o vîrstă fragedă, fiind elev, știind în ce sate locuiau evrei, se ducea într-acolo, dîndu-se drept profesor, ca să-i învețe pe copiii mai mici ca el carte. În plus, aduna folclor, înregistrînd și acumulînd toate cunoștințele posibile despre tradițiile evreiești: basme, anecdote, povestiri, învățături. A fost, de asemenea, corist pe lîngă celebrul cantor Dudală Silbermann în satul Căprești din apropiere.

În anul 1930 se înscrie la Seminarul cu predare în limba veche evreiască. Totodată se implică în mișcarea ilegalistă "Școlarul Roșu". Devine membru al comunității literare locale. Pentru ideile sale s-a aflat ceva timp în arest, dar reușește să fugă la Iași, unde o anumită perioadă de timp continuă să activeze în cadrul celulei mișcării ilegaliste. Apoi pleacă la București, unde lucrează sufleur la celebrul teatru de revistă, condus de Yankev Sternberg, care se afla în cartierul evreiesc Văcărești.

Debutează în anul 1936 cu poezii-miniatură la revista din New York "Semnalul", în aceeași perioadă lucrările sale apar în revista de la București a lui Yankev Sternberg și Shloyme Bickle "Shoibm" ("Ferestrele") și în ediția de la Varșovia a "Folkstsaytung" ("Ziarul Poporului").

În anul 1938, tot la București, a fost publicată prima sa culegere de nuvele "Maine heftn" ("Caietele mele").

La București se căsătorește cu Olga, prima sa șotie, cu care va avea o căsnicie fericită timp de 35 de ani.

În anul 1940 se mută împreună cu soția la Chișinău, devine literator profesionist; lucrările sale fiind publicate la Kiev, în revista "Shtern" (Steaua). La Chișinău a fost deschis Teatrul Evreiesc, cu care a început să colaboreze, la fel, în anul 1940, Ihil Șraibman s-a numărat printre primii 10 membri ai Uniunii Scriitorilor Moldovei Sovietice.

Familia sa a fost evacuată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial în Uzbekistan, unde a fost mobilizat pentru munci agricole în colhozurile: "Stalin-1", "Stalin-2", "Stalin-3", timp pentru a crea nerămînîndu-i, practic, și totuși el reușea să mai și scrie, colaborînd cu ziarul moscovit "Einikait" ("Unitate") - organul oficial al Comitetului Antifascist Evreiesc.

În anul 1944, soția sa Olga a dat naștere fiului lor, pe care l-au numit Eduard. În anul 1945, familia revine la Chișinău. În aceeași perioadă finisează prima sa carte, culegerea de povestiri "Drai Zumers" ("Trei veri"), care a devenit prima sa carte publicată în URSS, cu sprijinul lui Perec Marchiș, care, de asemenea, a organizat la Moscova serata de creație în cinstea lui.

În curîd însă toate publicațiile evreiești din Uniunea Sovietică au fost închise, iar unele povestiri a lui Șraibman apăreau în traducere în limba moldovenească, rusă și sporadic în ziarul polonez "Folkstsaytung" ("Ziarul Poporului"). Începînd din anul 1961, de la primul număr al revistei care apărea trimestrial "Sovetish Heimland" ("Patria sovietică"), (publicație care va apărea mai tîrziu lunar), a început să colaboreze cu aceasta, ca apoi să devină membru al Consiliului Editorial, fiind unul dintre autorii cei mai activi ai revistei pe tot parcursul editării acesteia. Traducerile operelor lui Șraibman erau publicate în mod regulat în revistele moldovenești "Codrii", "Nistru", "Orizont" și "Basarabia", în limba rusă și moldovenească.

În anul 1967 moare prima lui șotie, Olga. El se retrage la baștină, cufundîndu-se în scris. Cîțiva ani mai tîrziu, în timp ce se afla la odihnă la Casa de Creație a Scriitorilor în Abhazia (Gagra) o întîlnește la plimbare cu cuterul pe acea care urma să devină cea de-a doua lui soție − Marina, profesoară de muzică, rusoaică de origine, diferența de vîrstă cu care constituia 27 de ani. I-a cerut mîna, plecînd după ea tocmai în Ural, după un an de corespondență. Motto-ul vieții lui este acum: trăiește, iubește și scrie. Marina devine înger păzitor și muză, de la el învățînd ebraica și multe alte lucruri.

După anul 1990, lucrările dlui sînt publicat în mod regulat în SUA, la New York, în revistele "The Yiddish Daily Forward", "Auf chwet" ("În prag") și "Die Zukunft" ("Viitorul"), în Miami în revista"Idiș culture" ("Cultura evreiască"), precum și în Israel, în revista"Toplpunkt"("Două puncte"), la Tel-Aviv "Naye Veygn"("Căi noi"), în Franța, la Paris în "Yiddishe hetl" ("Caiet evreiesc"),"în Polonia, la Varșovia "Dos Yiddishe Vort" ("Cuvîntul ebraic") și în alte publicații.

Șraibman a fost membru al Uniunii Scriitorilor din URSS din anul 1940, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. A fost membru al Consiliului Editorial al "Sovetish Heimland" revista ("Patria sovietică", Moscova, 1961-1991), "Die Yiddishe Gus" ("Strada evreiască", Moscova, 1991-1993), "Auf chwet" ("În prag") New York, 1992-2005). Este fondatorul Centrului Cultural "Yiddish" şi preşedinte al acestuia (1992-2005), dar și fondatorul Bibliotecii "Iţic Mangher" din Chişinău.

Ihil Șraibman este cunoscut drept unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani de limbă idiș, drept un stilist desăvîrșit, drept ultima și cea mai importantă voce idiș în Moldova, drept o personalitate plurivalentă și multiculturală, care ne-a lăsat o moștenire artistică bogată de opere literare, inclusiv, trilogia autobiografică: "Adolescenţii" (1977), "Continuare" (1981), "Zile de ani lungi" (1983), în general, însă a preferat să scrie nuvele și romane, a cultivat cu succes genul eseului și miniaturii.

Operele sale au fost publicate în diverse periodice: la Chișinău, în limbile română și rusă, în Israel − în idiș și ebraică, în idiș la Moscova, dar și în Statele Unite ale Americii și în Germania. Scrierile lui Ihil Şraibman s-au bucurat şi se bucură de popularitate printre cititorii vorbitori de idiş, fiind publicate și în prezent în periodicele din Republica Moldova, Polonia, România, Franţa, SUA, Suedia, Germania ş.a.

Cărțile lui Șraibman au fost publicate în traducere în limbile: rusă, germană și moldovenească (română), iar în ultimii ani ai vieții sale și în ediții bilingve. Printre traducătorii operei sale se numără: Iuri Țalenco și Rudolf Olșevski (în rusă), precum și Alexandru Cosmescu și Teodor Magder (în română). Toate cele trei romane ale lui Șraibman traduse în limba moldovenească de Alexandru Cosmescu au fost publicate la Chișinău (1977, 1981, 1983, 2009). O parte din scrierile sale au fost traduse și în limbile: armeană, azeră, uzbecă, ciuvașă.

În anul 2000, Teatrul-antrepriză Evreiesc "Shaliah" de la Chișinău a montat pe scenă spectacolul "Miniaturile biblice", după motivele operelor scriitorului.

I. Șraibman, s-a implicat, de asemenea, în munca traducerilor profesionale, fiind autorul traducerilor în idiș a povestirilor lui Isaac Babel, operelor lui Liviu Rebreanu și a scriitorilor moldoveni moderni: Ion Constantin Ciobanu, Ion Druță, Vera Malev și alții.

O atenție deosebită a acordat scriitorul și muncii cu scriitorii în devenire. Printre cei mai cunoscuți învățăcei ai săi se numără prozatorul Boris Sandler și poetul Moișe Lemster.

Fiul lui I. Șraibman, Eduard Șraibman, e violonist, fiind mulți ani maestru de concert la "Teleradio-Moldova", în prezent este dirijor al Orchestrei "Simphony-Pops", în orașul Palm Beach (statul Florida, SUA).

Titluri și premii:

Maestru al literaturii din Republica Moldova, 1993,
Ordinul "Gloria muncii", 1996,
Medalia "Meritul civic", 1996,
Premiul "Ruji Fischman - Schneidmann", Elveţia, 1997,
Premiul "Z. Raizin" "pentru stil literar rafinat", NewYork, 1999.
Premiul "Hersh Segal", Israel, 1998
Premiul literar "Jacob Fichman" "pentru contribuția la literatura evreiască", Israel, 2003.

Ihil Șraibman a murit la 9 decembrie 2005 și a fost înmormîntat la Cimitirul Evreiesc din Chișinău, pe piatra funerară de pe mormîntul său au fost înveșnicite în granit cuvintele şi dragostea lui nemuritoare: "În idiş eu nu scriu, în idiş eu sărut pămîntul, fiindcă idiş este fericirea vieţii mele".

Pe data de 18 august 2009, la baștina scriitorului, în satul Vadul-Rașcov a fost instalat un monument în memoria sa.

Opera:

În limba evreiască:

«מײַנע העפֿטן» („Caietele mele" - povestiri și nuvele), «Criterion» București, 1938/1939,
«דרײַ זומערס» ("Draj Zumere" – „Trei veri", povestiri), Moscova: OGIZ «Der ames», 1946,
«גן־עדן־עפּל» („Merele paradisului"), Moscova, "Sovetskii pisateli", 1965.
«זיבעצניאָריקע» (roman), Chișinău: «Literatura artistică », 1972,
«יאָרן און רגעס» („Ani şi clipe", roman și povestiri), Moscova, "Sovetskii pisateli", 1973,
«װײַטער» (roman și povestiri), Moscova, "Sovetskii pisateli", 1984,
«שטענדיק» (Întotdeauna – povestiri și miniaturi), "Farlag I. L. Peretz Tel Aviv", 1997,
«יצירה און ליבע» (Creație și dragoste, cinci volume nuvele și miniaturi), ediție bilingvă rusească și evreiască, «Ruxandra», Chișinău, 2000,
«די גאָלדענע פּאַװע» («Tatăl meu», capitol din roman în interpretarea autorului), CD carte audio ("The voice of the Yiddish Writer".) «Durham», Carolina de Nord, SUA, 2001,
«זיבן יאָר מיט זיבן חדשים» ("Şapte ani şi şapte luni", roman și miniaturi), ediție bilingvă rusească și evreiască, «Ruxandra», Chișinău, 2003,
«קלײנס און גרױס» (miniaturi), «Ruxandra», Chișinău, 2007,
«פּאָרטרעטן» (Portrete), Ierusalim, 2015.

În limba rusă:

«Рассказы», «Картя молдовеняскэ», Кишинёв, 1959,
«Сыновья» (рассказы), «Картя молдовеняскэ», Кишинёв, 1960,
«Рассказы», «Советский писатель», Москва, 1962,
«Все дни недели», «Картя молдовеняскэ», Кишинёв, 1963,
«Райские яблоки», «Литература артистикэ», Кишинёв, 1965,
«Рашковские рассказы» «Картя молдовеняскэ», Кишинёв, 1972,
«Семнадцатилетние (роман) и Новые рашковские рассказы», «Литература артистикэ», Кишинёв, 1977,
«Годы и мгновения» (роман Семнадцатилетние, рассказы, миниатюры), «Советский писатель», Москва, 1981,
«Тем летом», «Литература артистикэ», Кишинёв, 1981,
«Дни долгих лет» (роман, повести, новеллы, миниатюры), «Литература артистикэ», Кишинёв, 1983,
«Далее» (роман, повести, новеллы, миниатюры), «Советский писатель», Москва, 1984,
«Далее» (роман Далее, Рашковские истории, миниатюры), «Советский писатель», Москва, 1988,
«Слишком мало и слишком много», «Hyperion», Кишинэу, 1992,
«Творение и любовь» (евр. и рус.), «Ruxandra», Кишинэу, 2000,
«Семь лет и семь месяцев» (евр. и рус.), «Ruxandra», Кишинэу, 2003.

În limba germană:

Yechiel Shraibman «Sieben Jahre und sieben Monate: Meine Bukarester Jahre» (Șapte ani și șapte luni, roman, traducere Ernst-Harald Dähnhardt). Bebra Verlag: Berlin-Brandenburg, 2009
Yechiel Shraibman «Ein Denkmal für Itzik Rachmiels und andere Erzählungen aus dem Raschkewer Schtetl», traducere în limba germană− Ernst-Harald Dähnhardt, Dorothea Greve и Gabriele Andresen. be.bra wissenschaft verlag: Berlin-Brandenburg, 2012.

În limba moldovenească (perioada sovietică), română:

«Улица ноастрэ» (Ulița noastră, povestiri), «Шкоала советикэ», Chișinău, 1955,
«Повестирь» (povestiri), «Шкоала советикэ», Chișinău,, 1957,
«Ынтр-о зи де варэ» (Într-o zi de vară, povestiri), «Картя молдовеняскэ», Chișinău, 1962,
«Мереле Парадизулуй» (Merele Paradisului, povestiri și miniaturi), «Картя молдовеняскэ», Chișinău, 1965,
«Ань ши клипе» (Ani și clipe), «Картя молдовеняскэ», Chișinău, 1970,
«Зиле де ань лунжь» (Zile de ani lungi: roman, povestiri, nuvele, miniaturi), «Литература артистикэ», Chișinău, 1983,
Ihil Şraibman «Şapte ani şi şapte luni: roman, miniaturi» ( traducerea – Eugenia David). Roman, miniaturi, Editura «Cartea Moldovei», Chișinău, 2009.