Lupan Ana (12.09.1922, Mihuleni, judeţul Orhei – 23.02.1998, Chișinău). Prozatoare. Provine dintr-o familie de ţărani. Sora poetului Andrei Lupan. A absolvit Şcoala Agricolă din Cucuruzeni (1950). Cursurile literare superioare de pe lîngă Institutul de Literatură „M. Gorki” de la Moscova (1960). Debutează la revista „Scînteia leninistă” cu povestirea „Stejarul” (1953). Prima carte, „Drumul spre sat”, apare în 1955, fiind succedată de volumele: „Flori de toamnă” (1960), „Buruieni de dragoste” (1964), „Valencia” (1982) ş.a. În 1957 editează povestirea de proporţii „Lasă vîntul să mă bată”, inspirată din viaţa învăţătorimii de la sate. Se afirmă cu romanele: „Ţarină fără plugari” (1962), „La cîntatul cocoşilor” (1966), „Regăsirea” (1972), „Neagră-i floarea de cireş” (1977), în care abordează probleme ale satului moldovenesc. Scrie şi povestioare pentru copii. A primit Premiul de Stat al RSSM (1984); ordinul „Drapelul Roşu de Muncă".

Opere:
„Drumul spre sat”, Chișinău, 1955;
„Lasă vîntul să mă bată”, Chișinău, 1957;
„Flori de toamnă”, Chișinău, 1960;
„Piese”, Chișinău, 1962;
„Ţarină ţară plugari”, Chișinău, 1962;
„Buruieni de dragoste”, Chișinău, 1964;
„La cîntatul cocoşilor”, Chișinău, 1966;
„Povestiri”, Chișinău, 1969;
„Toaca iernii”, Chișinău, 1970;
„Regăsirea”, Chișinău, 1972;
„Popas de-o noapte”, Chișinău, 1975;
„Neagră-i floarea de cireş”, Chișinău, 1977;
„Scrieri alese”, 2 volume, Chișinău, 1981;
„Valencia”, Chișinău, 1982;
„Vîltoarea”, Chișinău, 1988;
„Flori de toamnă” : povestiri şi nuvele, Chișinău, 2002.
Cărţi pentru copii:
„Clopoţel”, Chișinău, 1958;
„La fîntîna Stănculesei”, Chișinău, 1962;
„Gîngurel prinde la minte”, Chișinău, 1964;
„Moara copilăriei mele”, Chișinău, 1967.
Piese:
„Roata vremii, Las' că-i bine...”, Chișinău, 1966.