,,Frunză verde de căpşune,
Zi mă-tei să te cunune,
Că de mine eşti lăsată,
Cu foc mare blestemată!"
,,Însoară-te dumneata,
Să văd: pe cine-i lua?
De-i lua una ca mine,
Dumnezeu s-o ţie bine;
De-i lua o sluţioară,
Deie Dumnezeu să moară
Să-i mănânc din colivioară[1]
De-i lua una frumoasă,
Dumnezeu s-o facă groasă
Să nu-ţi poată intra în casă!"

1.    ↑ În mitologia romanilor sufletele ce aveau a trece în lumea umbrelor trebuiau să împace mai întâi pe câinele Cerber, dându-i o turtă de grâu făcută cu miere. Coliva morţilor se face asemenea cu grâu şi cu miere, şi dar este de presupus că ea reprezintă la românii de astăzi turta lui Cerber.