Vrăneşti este un sat din cadrul comunei Taxobeni, raionul Făleşti. Satul Vrănești este situat la 25 km de orașul Florești și la 146 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 36 de locuitori. Satul Vrănești a fost menționat documentar în anul 1613.
Citeşte mai departeMargărita
ALEXIS V.“
Peste o lună de zile Alexis primi un mic bilet în care Margărita îi anunţa sosirea ei la Paris pentru iarnă şi îl ruga să nu-i mai scrie, căci bărbatul ei începuse a da semne de gelozie. Alexis aşteptă iarna cum aşteaptă un bolnav primăvara; însă la finitul toamnei toate sperările lui căzură ca frunzele copacilor. Margărita îi trimise aceste câteva rânduri, care îl făcură să zacă trei luni de zile pe patul durerii:
„Alexis!
Cu moartea-n suflet îţi scriu aceste linii!... Uită pe Margărita, care de azi nu mai există pentru tine... Sunt mamă !... Să întindem un văl negru asupra trecutului şi asupra promiterilor viitorului. . . Adio!... Adio pentru totdeauna!
MARGĂRITA“
VIII
Cum se terminară fazele acestui amor atât de mare şi de înflăcărat?
Francezii, cu caracterul lor vesel, zic: Tout finit par des chansons dans ce monde!
Iată cântecul final al romanului Margăritei:
ADIO
Adio! ah! niciodată
N-am gândit că pe pământ
A mea inimă-ntristată
Va rosti acest cuvânt.
Dar tu însăţi, tu, pe care
Te-aveam tainic Dumnezeu,
Ai vroit fără-ndurare
Ca să sting amorul meu!
. . . . . . . . . . . . . . . . .
Adio, ramâi ferice!
Şterge din inima ta
Pe cel ce adio-ţi zice,
Deşi-n veci nu te-a uita.
Te-am iubit cu dor fierbinte
Ş-astfel te iubesc că vreu
Să văd stins din a ta minte
Întreg suvenirul meu!....
vezi volumul Mărgăritărele)
În urma acestui strigăt suprem şi dureros al inimii, Alexis întreprinse o lungă călătorie prin Africa şi America, iar în lipsa lui de mai mulţi ani, Margărita, prinsă în sloiurile vieţii căsătoreşti, deveni mamă de o gentilă şi numeroasă familie. Când se revăzură amândoi în salonul Alinei, care se măritase de curând, focul patimii lor părea cu totul potolit, şi fiecare din ei părea că a făcut un vis frumos, la care se gândea câteodată cu o zâmbire înduioşată.
Margărita, înconjurată de copilaşii săi, întinse o mână amicală lui Alexis şi-i zise cu glas sincer:
— Alexis! vrei să fii fratele meu?
Alexis îi răspunse depunând pe acea mână tremurândă un sărutat respectuos!