Că i-i cântecul bun în tot omul. Și cântări cu dulceață să-i facă

Lui Dumnezău de cinste, să-i placă. Că zidește Ierusalimul1,

Ca să bage-ntr-îns pre tot creștinul, Și pre tot Izrailul să strângă,

Să petreacă-ntr-îns fără de tângă. Cela ce dă leacuri fără smântă

Cărora sunt cu inema frântă

Și le leagă frânturi sfărâmate,

De-i schimbă din boală-n sănătate, Cela ce-au pus stelelor măsură

Și numere careaș pre făptură, Mare este Domnul de tărie,

Și gândul lui nime nu-i să-l știe. Domnul pre céi buni îi sprejinește,

1 Pronunțat I-e-.

Și sămețâi la pământ smerește. Începeț lui Dumnezău cu strune De-i cântaț cu viers să să răsune, Și să-i cântaț cântec cu dulceață Celuia ce-au tins preste ceri ceață Și gătează cu núorii ploaie De sloboade pre pământ pohoaie, Celuia ce crește pre munț iarbă Și otava ceea ce-i de treabă Pentru oameni, să-ș culeagă hrană, Și vitelor s-aibă preste iarnă, Celuia ce grijește de hiară Și de puii corbilor ce zbiară, Cându-l strigă, urgisiț de tată, De-i hrănește cu mână-ndurată. Că Domnul pre cai buni nu să bate, Nice pre vitej cu státuri nalte, Ce Domnului acela om place Ce-i plinește porunca cu pace, Și la vreme de greu și de sâlă Cugetează spre svânta lui milă.

PSALMUL 147

Pohvalește, Ierusalime1, Pre Domnul și-l laudă-n desime, Sionule, că ț-au datu-ț Domnul Dumnezăul tău cinste-n tot omul.

1 Pronunțat I-e-.

Și porțâle tale cu răteze Le-au întărit, nime să-ț cuteze. Și cuconilor tăi întru tine Le sporește Dumnezău cu bine, Carele ț-au pus pre hotari pace Și-ț dă sațâu de grâu, cum îț place. Ce-ș trimite zâsa și cuvântul, De cutrieră-n sârg tot pământul. Cela ce-ș dă omătul ca lâna Și negură spulbără cu mâna, Ca cenușea cu sâta când cerne, Preste tot pământul de s-așterne. Cela ce aruncă sloi de gheață, De dă groază preste toț cu greață. Cine poate să-i sufere gerul Ce-mpietrește apele ca herul? Cu cuvântul său Domnul învață De să răsâpăsc și să dejgheață, Și duhul său Dumnezău trimite De să-ntorc într-apă ca mainte. Cela ce-au poruncit cu tărie Lui Iacov cuvânt de mărturie, Și tot Izrailul să să-nvețe Într-a lui dereptări și giudețe. N-au făcut așe nice-ntr-o laturi, Să le spuie giudețe și sfaturi.

PSALMUL 148

Lăudaț din ceriurile toate

Pre Dumnezău cât sâla vă poate. Lăudaț pre Domnul din nălțâme,

Lăudațî-l, de îngeri mulțâme. Lăudațî-l, oștile lui toate,

Cât puterea și sâla vă poate. Lăudațî-l, soarele și luna,

Cu lucoare ce daț totdeauna. Lăudațî-l, stele și lumină,

Ce daț raze pre noapte senină. Lăudațî-l, ceriuri preste ceriuri,

Și apa cea pre din sus de ceriuri Să-i laude cinstitul lui nume,

Și cu toate ce sunt preste lume. Că Domnul au cugetat cu gândul

De le-au făcut și-i țân toate rândul. Și le-au tocmit în veci să trăiască

Și din faptul lor să nu-ș smintească. Că precum le-au dat Domnul poruncă,

Din hotariul lor nu să mai urcă. Lăudaț pre Domnul, toț bălauri

De pre pământ și zmei de prin gauri. Lăudațî-l, fulgere și focuri,

Și smida ce cade-n toate locuri, Omeții și ghețâle, și vântul,

De turbură și-i face cuvântul, Măguri, dealuri și lemne cu roadă,

Și chedrii toț, pănă-n cei de coadă,

Gadinile și cu toată hiara, Și dobitoc de prin toată țara. Împăraț de prin țările toate, Boieri, giudéci, năroadele toate, Giuni și govi, cu bătrânii, tot omul, Și pruncii să laude pre Domnul. Că ș-au înălțat cinstitul nume De ș-au făcut veste preste lume, Și-l mărturisește tot pământul Și ceriul tot, că-ș țâne cuvântul. Și ș-va rădica Dumnezău steagul Oamenilor săi în tot șireagul. Și svinții lui toț cu bucurie Îi vor cânta cântec cu tărie, Fiii lui Izrail ce-s la Domnul Rugători de-aproape, și tot omul.

PSALMUL 149

Cântaț cântec nou la Domnul Și-l lăudaț cu tot omul, Că i-i lauda vestită În săbori de ceată svântă. Izrailul să petreacă

Cu veselie, să-i placă,

De Domnul ce-i dede viață,

Și Sionul cu dulceață

Cuconii să-ș veselească De crai ce-a să le crăiască. Și să-i laude cu giocuri

Svântul nume-n toate locuri,