Bătălia de la Cătlăbuga s-a dat la 16 noiembrie 1485, între otomani şi oastea lui Ştefan cel Mare (1457 – 1504). Ca răspuns la încercarea domnului Moldovei de a recupera cetăţile maritime, Chilia şi Cetatea Albă, sultanul Bayazid II (1481 – 1512) trimite o oaste otomano-tătară pentru pedepsirea acestuia.

Astfel, noul sangeacbey de Silistra, Bali bey Malkocioglu, pătrunde cu trupele în Moldova, pentru a o jefui, trecînd pe un pod construit peste Prut. Grosul oştirii sale rămîne între Prut şi Nistru, el trimiţînd doar avangărzile să atace. Ştefan, alături de cei 3 000 cavaleri poloni greu înarmaţi, nu s-a confruntat direct cu aceste oşti, ci le-a atras în locuri strîmte, ca să le poată lovi mai bine: „Şi astfel, fiind pretutindeni bătuţi de Ştefan, turcii au fost nevoiţi să iasă din ţara lui”, scrie cronicarul polon Bielski.

Bătălia finală s-a dat în apropiere de Chilia, la Cătlăbuga, victoria fiind evidenţiată şi în Cronica lituaniană: „deodată oastea turcească şi hoarda întreagă cu mare strigăt i-a lovit pe ai noştri şi trei ceasuri a fost mare bătălie, cînd polonii au început să intre în dezordine, să plece cu toţii şi i-au dus pe turci spre rezerva [moldovenilor] … Acolo toţi turcii au fost înfrînţi pe capete”. Au rămas pe cîmpul de luptă 8 000 de otomani şi 3 000 de creştini.

Biruinţa moldovenilor a demonstrat, încă o dată, talentul militar și diplomatic al lui Ştefan cel Mare.