30 ianuarie 2018, 14:45 Istoria 67504

Cînd a apărut „chestiunea Basarabeană”?

„Chestiunea basarabeană” n-a apărut în 1812. Din simplul motiv, că ea, nici înainte, nici după 16 mai 1812, n-a fost formulată, n-a fost pusă de către nimeni.

Nici în Europa, nici chiar la Bucureşti, care era atunci centru administrativ al coloniei otomane Ungrovlahia, nimeni nu s-a arătat deranjat de dezmembrarea Moldovei, nimeni nu s-a amestecat în tîrgul celor două mari imperii: Rus şi Otoman. Nimeni n-a condamnat afacerea lor, pe nimeni nu l-a durut sfîşierea Moldovei, nimeni n-a sărit în apărarea ei, n-a protestat. „Nici un suflet nu s-a sprijinit pe amintiri, - constata cu ruşine N. Iorga, - nu s-a deschis către speranţe pentru a da o luptă disperată, spre care s-ar putea îndrepta astăzi recunoştinţa noastră pioasă…”. De aceea pe atunci (1906) marele istoric român recunoştea: „Noi n-avem de cerut nimic de la nimeni şi nu ne îndesim la nici o pomană!”

„Problema Basarabiei”, adică a interesului expansionist, a poftelor străine faţă de spaţiul Pruto-nistrean, alipit în 1812 Rusiei, n-a apărut în 1918, ci cu cîteva decenii mai înainte.

În 1883 România, aliata Rusiei în războiul ruso-turc (1877-1878), aderă la Tripla Alianţă (Germania, Austro-Ungaria, Italia) - bloc de orientare anti-rusă. În urma convorbirilor sale din acel an cu I. C. Brătianu, şeful guvernului român, cancelarul Germaniei Bismarck a tras concluzia că premierul român „neapărat este gata pentru a merge împreună cu noi şi Austria”, dacă Tripla Alianţă „va acorda României sprijin în acapararea de teritorii din contul Rusiei”. I. C. Brătianu a adus vorba despre utilitatea graniţei româneşti pe Nistru, despre Basarabia, ajungînd să propună lui Bismarck să încheie o „alianţă ofensivă contra Rusiei”. Ulterior, examinînd proiectul de acord (dintre România şi Tripla Alianţă), Bismarck a observat în text „posibilităţi pentru şovinismul român” şi l-a avertizat pe G. Reiss, ambasadorul german la Viena: „România totdeauna va avea o mare ispită, dacă va apărea vreo posibilitate juridică, în numele poftelor revanșarde cuceritoare româneşti, ce se întind pînă la Nistru şi mai departe, să se folosească de participarea armatelor germano-austro-ungare”.

Aşadar, aşa-zisa „chestiune a Basarabiei” - afişarea intereselor expansioniste ale unor ţări pentru teritoriul dintre Prut şi Nistru, apare în 1883, la trei ani după ce statul român a fost recunoscut independent.

În 1917, ştiind de această slăbiciune a clasei politice româneşti, diagnosticată „poftă de Basarabia”, nemţii le-au servit-o ca nadă. Şi astfel România a readus în prim-plan „problema Basarabiei”.