Ultimii cronicari moldoveni

La începutul veacului XVIII letopisania moldovenească continuă să rămînă singurul gen de creaţie literară laică. Însă forţa împrejurărilor istorice, ideile iluministe, care, fie prea lent, dar pătrundeau totuşi în ţările asuprite de Poarta Otomană, demonstrau că anumite forme de creaţie nu mai corespundeau intereselor şi trebuinţelor obştii. Astfel, cronicile lui Axinte Uricarul, Nicolai Costin, Ioan Canta ş.a., deşi erau inferioare ca mesaj, scopuri politice şi formă de plăsmuire letopiseţelor lui Gr. Ureche, şi, mai ales, Miron Costin, rămîn totuşi surse istorice informaţionale, mărturii literare ale epocii. Iar opera lui Ion Neculce depăşea toate cronicile moldoveneşti precedente datorită vigurosului talent de mare scriitor al fostului hatman al Moldovei şi sfetnic al lui D. Cantemir.

Cronicile de pînă la Ion Neculce sînt lucrări de tranziţie - de la modelul tradiţional cronicăresc la creaţii cu tendinţe, oricum, narative, descriind, uneori, numai anumite aspecte sociale (Gheorgachi) sau plăsmuiri cu scopuri propagandistice.

Nicolae Costin (1660-1712), fiul lui Miron Costin, a ajuns pînă la dregătoria de mare logofăt pe timpul domniei lui D.Cantemir. A rămas în cultura Moldovei cu Letopiseţul Moldovei de la zidirea lumii pînă la 1601, Cronica domniei lui N. Mavrocordat şi D. Cantemir (1709-1711) şi cu traducerea Ceasornicul domnilor tipărită la Iaşi (1714).

Axinte Uricarul (1670-1730), diacul lui N.Mavrocordat, a trudit cu zel mai mulţi ani la transcrierea Letopiseţului Ţării Moldovei de la Ştefan sîn Vasile Vodă încoace, de unde este părăsit de Miron logofătul, iar acum s-au scos din izvodul lui Vasile Dămian, ce au fost treti logofăt, şi de pe izvodul lui Tudosie Dubău, logofătul şi altora... Cuprinde perioada 1661 -1709. Cronica De a doua domnie a lui Nicolae Alexandru Mavrocordat (1711-1715) este singura lucrare de autor a lui Axinte Uricarul, în care preamăreşte meritele patronului. Ostenelilor lui Axinte Uricarul se datoresc cele mai reuşite copii ale letopiseţelor lui Gr.Ureche şi M.Costin, pe care pe alocuri le-a corectat, cîte ceva a adăugat.

Cronica racoviţeană (Pseudo-Muste) prezintă un caz mai rar întîlnit de propagandă prin letopiseţe, de folosire a istoriei pentru defăimarea adversarului. Este o compilaţie alcătuită la îndemnul domnitorului M. Racoviţă (1703-1705, 1707-1709, 1715-1726) şi cuprinde perioada 1661-1729.

Cronica ghiculească (Pseudo-Amiras) cu acest titlu s-a încetăţenit în istoria culturii Moldovei Cronica anonimă a Ţării Moldovei (1661-1733), scrisă pe timpul primei domnii a lui Grigore Gh. Ghica în Modlova (1726-1733), pe care nu l-a aranjat istoria dictată de M. Racoviţă. Cronica ghiculească este a şasea scriere istorică ce se străduie să îngemăneze evenimentele, întîmplările şi făptuirile Moldovei, de unde le-a lăsat pana lui Miron Costin (1661).