27 iunie 2018, 14:15 Istoria 18569

Vremuri tulburi pentru Moldova

După moartea lui Alexandru cel Bun (1432), Moldova parcurge o perioadă de grele încercări. Lupta între diferiţi pretendenţi la tron, susţinuţi de partide boiereşti rivale, a redus simţitor consolidarea societăţii pe plan intern, posibilitatea de apărare a ţării pe plan extern.

Pericolul de destrămare a statului, de pierdere a independenţei se agrava din cauza intervenţiilor Ungariei şi ale Poloniei, ameninţării permanente de năvălire a tătarilor şi turcilor. În 25 de ani, pînă la Ştefan cel Mare, la tronul Moldovei s-au perindat 9 domnitori. Unii au domnit, alungîndu-se unul pe altul, de trei ori... Alţii, cînd nu se războiau pentru tron, domneau alternativ sau împărţind ţara în două.

Domnitorii, care se schimbau unul după altul, aveau o singură grijă: să agonisească bani să cumpere partide de boieri şi să plătească soldaţii mercenari. Domnitorii alungaţi împrumutau bani pentru ca mai apoi să-i stoarcă de la ţărani prin nenumărate dări − pentru a plăti oştile nămite, care să-i înscăuneze. Nimeni, nici unul nu avea grijă de stat, de dezvoltarea economică a ţării, de întărirea sistemului de apărare, de ocrotirea forţelor producătoare.

Anumite evenimente internaţionale au înrîurit adînc istoria Moldovei. Consiliul Ecumenic de la Florenţa din 1439 (Congresul Bisericii Catolice şi al Bisericii Ortodoxe) a hotărît unia ambelor confesii (unia de la Florenţa). A participat şi o delegaţie a clerului din Moldova, condusă de mitropolitul Damian. Unia nu s-a înfăptuit, fiind respinsă de majoritatea ţărilor ortodoxe, inclusiv Grecia, Moldova, Rusia. Expansiunea otomanilor în Balcani şi la nord de Dunăre ameninţa direct nu numai Moldova, dar şi întreaga Europă de sud-est. La 1369 osmanii trec Dunărea şi năvălesc asupra Ungrovlahiei/Valahiei. 50 de ani mai tîrziu (1420) turcii încearcă să pătrundă pentru prima dată în Moldova: atacă Cetatea Albă, fără succes. După un îndelungat asediu turcii cuceresc la 29.05.1453 Constantinopolul. Evenimentul tragic consemnînd sfîrşitul Imperiului Bizantin. În aceste împrejurări, la început de aprilie 1457, Ştefan, fiul lui Bogdan al II-lea, ucis de Petru Aron la Reuseni, pătrunde în Moldova pe valea Siretului, urmărind înlăturarea lui Petru Aron. La 12 aprilie Ştefan îl învinge pe Petru Aron în lupta de la Doljeşti. Doua zile mai tîrziu Ştefan îl biruie pe Petru Aron în lupta de la Orbic (în preajma Neamţului). Petru Aron fuge în Polonia... Adunarea tării Moldovei consfinţeşte venirea la tronul Moldovei a fiului lui Bogdan al II-lea, care şi cu blagoslovenia mitropolitului Bisericii Ortodoxe din Moldova va intra în istorie cu numele Ştefan al III-lea cel Mare.