06 mai 2016, 15:15 Cultura 4141

"Doina" susținea în oameni credința în victorie (Foto)

Acest articol îi este dedicat bunicii mele, solistei Capelei "Doina" și țării în care toți erau uniți ... О mică bucată din istoria bogată a legendarului colectiv.

Renumita Capelă Corală Academică "Doina" a fost numită întotdeauna "tezaur al cîntecelor populare moldovenești" și patrimoniu al culturii moldovenești. Cîndva solistă a Capelei "Doina" a fost și bunica noastră - Valentine Grigurco-Cuzimin. Iar, într-un album de colecție, care a fost publicat în anul 1990, sînt, de asemenea, materiale foto din arhiva familiei noastre.

Știați că "Doina" a fost creată la Tiraspol - capitala de atunci a Republicii Socialiste Sovietice Autonome Moldovenești? Acest lucru se întîmpla în anii 1928-1930 la Casa de Cultură Moldovenească.

Interesant e că era un cor mic de circa 15-20 de persoane, iar printre coriști aproape că nu erau moldoveni. Bunica, de altfel, era, de asemenea, ucraineancă.

(în primul rînd, la marginea din dreapta: Valentina Grigurco-Cuzmin)

Ani buni de lucru..și iată că în anul 1932 corul participă la Olimpiada de artă a Ucrainei, unde colectivul a fost recunoscut drept unul dintre cele mai bune!

Iar în următorul an, studioul a evoluat la Olimpiada de la Moscova și a cîștigat unul dintre premii. Succesul a fost deplin. Publicul aclama, striga, bătea din picioare și palme: "Bravo, moldoveni!"

Bunica povestea:

"Am evoluat în clădirea teatrului, unde acum se află Filarmonica. Sala era arhiplină. Publicul a manifestat un interes imens pentru noi. Pentru că în Basarabia nu știau nimic nici despre arta noastră de amatori, nici despre"Doina" noastră. Muzicienii locali, care înainte nici nu ne știau, au fost surprinși să ne audă cîntînd atît de corect, iar recenziile în presă erau din cele mai entuziasmate. A fost cel mai bun premiu pentru noi. Și pentru mine. Din moment ce eu eram nou venită, nu cunoșteam limba moldovenească. Dar aceasta n-a fost niciodată o problemă pentru mine în comunicarea cu oamenii. Pe noi ne unea arta și dragostea, dar și fidelitatea față de colectiv și cauza comună".

În anul 1940 capela se mută la Chișinău.

Dar, în anul 1941, începe războiul și mulți artiști pleacă pe front, inclusiv, bunica mea. În același timp, artiștii rămași au intrat în componența Ansamblului de Stat de Cîntece și Dansuri, care i-a unit pe artiștii colectivelor Filarmonicii moldovenești.

Colectivul de creație unit a evoluat cu mare succes în fața soldaților Armatei Roșii, în mine, fabrici, susținînd circa 600 de concerte! Iar cu mijloacele adunate a construit un bombardier, pe fuzelajul căruia alături de stelele roșii era scris "Doina"!

"Doina" a susținut în oameni credința în victorie.

Iată ce povestesc participanții la evenimente: "... Colectivul nostru lăsase Chișinăul în fum și flăcări ... la sfîrșitul anului 1941 a început completarea cu echipa din orașul Kokand (Uzbekistan) ... Ne-au urcat în două vagoane. Călătoream prin Uniunea Sovietică, susțineam concerte în divizii și spitale. De multe ori ne bombardau. Am călătorit prin întreaga Uniune Sovietică și peste tot ne întîlneau prietenos și cu bucurie. În anul 1943 am ajuns la Moscova. În anul 1944, Ansamblul de cîntece și dansuri "Doina" a plecat pe cel de-al Doilea Front Ucrainean. Am evoluat în zone periculoase. Dădeam cîte trei concerte pe zi. Îi inspiram pe soldații sovietici la Victorie".

În "Istoria muzicii popoarelor URSS", se spune că Ansamblul a evoluat în republicile din Asia Centrală, în Ural, Siberia, Orientul Îndepărtat, la Moscova și se mișca spre Vest, împreună cu unitățile Armatei Roșii.

Vă imaginați ce istorie are acest colectiv?

Am avut noroc că acest album, editat în anul 1990 este păstrat în casa mea.

Este păcat că cea mai mare parte dintre fotografiile arhivei familiei, pe care bunica mea le-a oferit pentru pregătirea și redactarea acestei ediții, așa și nu i-au fost returnate:( Este o mare pierdere pentru noi..dar..există acest album pe care-l păstrăm și cu care ne mîndrim, căci est istoria familiei noastre, a țării în care trăim.

Este posibil ca această publicație să poată fi găsită la piețele de vechituri improvizate ale capitalei noastre. Nu veți regreta, dacă o veți achiziționa. Aceasta este povestea țării în care toți erau uniți. Istoria colectivului internațional – păstrătorului folclorului cîntecelor populare moldovenești.

De menționat că în acest an colectivul împlinește 85 de ani!

Aici e doar o mică parte a istoriei acestui colectiv celebru. Pur și simplu pentru familia noastră această parte este foarte importantă și aproape sufletelor noastre, fiind dedicată memoriei bunicii noastre - Valentina Grigurco-Cuzmina.

Iar despre istoria colectivului putem vorbi mult...