02 iunie 2018, 14:00 Turismul în Moldova 53872

Monument de arhitectură peisajeră: Parcul „Vila Mîndîc”, Drochia (Slideshow)

La distanța de aproximativ 25 km de centrul raional Drochia, în apropierea unui drum de ţară, între satele Mîndîc şi Cotova, în cîmp deschis, este situat unul dintre cele mai uimitoare ansambluri de parc de pe lîngă conacuri − Parcul Dendrologic „Vila Mîndîc".

Acest conac a fost cumpărat în secolul al XIX-lea de la un moşier moldovean, de către familia Oganovici (Ohanowicz), de origine polono-armeană. În anul 1896 aici a fost sădit un parc, a fost reconstruită clădirea conacului, stilizată fiind după modelul unei pagode chineze. De asemenea, au fost curăţate şi înnobilate trei iazuri, s-au construit: necropola din piatră a familiei, moara de apă cu conductă subterană de un kilometru. Dar cel mai important e că a fost bine gîndit planul parcului şi în conformitate cu el, au fost formate alei, cărăruşele au fost pietruite, peste pîrîiaş a fost făcut un podeţ metalic ajurat, numit Podul Tristeţii. De planificarea parcului şi mai ales de concepţia sa generală s-a ocupat marele arhitect, Alexandru Bernardazzi, în mod constant acesta consulta planul-concepţie al stăpînului moşiei, Caetan Oganovici, acesta fiind deloc simplu.

Iniţial, parcul a fost împărţit în 2 părţi egale, graniţa dintre ele era pîrîul cu podeţul aruncat peste el. Însuşi pîrîul simbolizează firul subţire al vieţii, care separă partea de sus, pămîntească, a parcului de cea, de jos, care, respectiv, semnifică − eternitatea. Anume în această parte a parcului se află o singură clădire − cavoul. Toate celelalte clădiri ale conacului, turnul de apă şi alte anexe gospodăreşti se află în cea dintîi parte a parcului, cea pămîntească. Prin întreg parcul se întinde o alee lungă, plantată dens cu carpeni, aleea, reprezentînd drumul vieţii. La mijloc este traversată de pîrîul, peste care e aruncat podul ajurat. De-a lungul pîrîului, pe stînga lui (pămîntească), la timpul său izvorau vreo 6 izvoare, care alimentau pîrîul, ce se varsă în iazul central al conacului.

O mare atenţie a fost acordată soiurilor de copaci plantaţi. De exemplu, în apropierea necropolei se află un pin negru singuratic imens şi începe aleea cu nuci negri − simbol al eternităţii. Această alee ajunge în partea sa de sud pînă la graniţa parcului, după care se arată întinderi de cîmpuri.

Întreg parcul este străbătut de o serie întreagă de alei. Încă o trăsătură specifică a parcului este combinarea copacilor decorativi cu cei fructiferi, adică acesta este concomitent şi parc şi livadă, conform manierei răspîndite pe timpuri pe lîngă vilele Imperiului Roman.

Iar acum să ne reîntoarcem în parc şi la conacul situat în el ca să vorbim şi despre lucruri triste. Pe timpurile sovietice parcul şi conacul au fost date în folosinţă unei tabere de vară şi ca rezultat pe moşie au apărut nişte construcții străine acestui loc: clădiri de locuit, un cămin. Pînă nu de mult, prin parc erau împrăştiate sculpturi standarde de pioneri, instructori de pioneri semi-distruse. Tabăra de pioneri a fost închisă demult, iar parcul şi conacul sînt într-o paragină de nedescris şi pe an ce trece se distrug şi mai mult. Clădirea conacului e şi ea semi-distrusă, la fel ca şi toate celelalte construcţii. Cavoul a fost jefuit de localnici, motiv pentru care conducerea raională a dat ordin ca acesta să fie betonat. Din cele trei lacuri exisă doar 2, cel de-al 3-lea este înnămolit cu totul şi practic nu mai este, celelalte 2 se înnămolesc şi ele. Pădurea din partea centrală a parcului nu a fost curăţată de foarte mult timp de arboretul uscat în picioare, au crescut tufişurile într-atît, încît sînt aproape imposibil de trecut şi amintesc mai mult jungla. Din cele șase izvoare numai unul a fost restabilit. Din moara cu apă nici urmă n-a rămas. Fireşte, bogăţiile din interiorul conacului au fost şi ele furate, au rămas numai pereţii exteriori şi o scară de lemn veche, care duce spre mansardă.

Şi totuşi, chiar dacă e în ruine şi paragină, plimbîndu-ne pe aleile parcului şi pe malurile lacului central, ne trezim dominaţi de o dispoziţie cu totul specială, iar oprindu-ne pe podul peste pîrîiaş, simţim cum sufletul ni se umple de o pace interioară fără egal. Din fericire aleile şi băncile de piatră care sînt de-a lungul lor s-au păstrat şi nu lasă ca acest loc să-şi piardă adevărata sa înfăţişare, rod al gîndurilor şi măiestriei creatorilor lui. Lăsînd în urmă însă acest parc simţim totuşi o tristeţe, dar, mai ales, o părere de rău, că nouă pînă una alta, nu ne pasă de moştenirea lăsată de strămoşii noştri şi că aşa şi nu am învăţat să preţuim şi să păstrăm frumuseţea pămîntului nostru.

Despre parc din cartea lui P. Leontiev „Parcurile Moldovei"

Suprafața totală a vilei cu plantele parcului, livezi și iaz are aproximativ 10 hectare. Terenul de parc ocupă partea de nord-vest a teritoriului, circa 3 hectare cu relief drept. Din parte de est și sud se află livezile adiacente parcului. Vegetația parcului în mare parte este distrusă din cauza lipsei de îngrijire, de aceea aspectul compozițional-artistic al parcului este acum puternic afectat.

Fig. 30. Planul schematic al Parcului Vilei Mîndic:

I - clădirea vilei, II - cripta, III – bazinul de îmbăiat, IV - platforma de vizionare, V - livezi, VI - cîmp; 1 - molid, 2 - ienupar (Juniperus virginiana), 3 - pin negru, 4 - salcîm galben , 5 - fag, 6 - alun, 7 - nuc american (Juglans nigra), 8 - mesteacăn argintiu, 9 - mălin, 10 - frasinul pletos.

Din elementele bine păstrate putem indica cîteva grupuri de conifere și copaci solitari, care serveau drept decor pe terenul adiacent clădirii, situat înainte la parterul clădirii, cu straturi de flori și grupuri de arbuști care înfloresc frumos. Cel mai interesant este aici un grup dens din 4 molizi cu tulpinile deviate un pic unele de la altele(fig. 31). Pe teritoriul fostului parter s-au păstrat, de asemenea, arbuștii decorativi: alunul roșu, gutuiul japonez, deutzia roz.

Clădirea vilei este situată pe teritoriul parcului, separată fiind de livezi fie cu plantații dense obișnuite (regiunea dinspre est de clădire) sau cu grupuri de peisaj individuale. În primul caz, livada este izolată de parc și reprezintă un peisaj separat cu suprafața apei iazului în partea centrală a livezii. În cel de-al doilea caz, parcul și plantațiile de fructe de meri și peri se îmbogățesc reciproc în ce privește peisajul și sînt percepute ca compoziție de parc unică (fig. 32).

O altă caracteristică a organizării teritoriului vilei este plasarea unor elemente individuale ale parcului în livezi. Astfel, pe teritoriul livezii la est de vilă, pe malul lacului este plasată o platformă de observare circulară. În centrul ei este sădit un frasin pletos, care a atins dimensiuni mari și a format deasupra platformei un cort. De pe platforma de observare se vede suprafața apei, se deschid vederi spre livezi și terenurile agricole de bază nearabile din preajmă. Pe cealaltă parte a lacului este amplasat un grup mare de brazi, pini și mesteceni, care se privesc frumos pe fundalul livezii.

Livada de după pîrîu este întretăiată de o alee, unele părți ale căreia au fost plantate cu diferite specii. Aleea începe lîngă pîrîu și circa 70 de metri e plantată cu frasini, care înainte erau tunși și formau un perete solid, pe părțile bulevardului, iar acum au crescut, creînd un tunel verde.

Aleea de fag se termină cu o platformă în formă de semicerc, iar apoi trece în una de nuci. Într-o parte a platformei în livadă se află o construcție arhitecturală – cavoul familiei fostului proprietar al vilei (sub forma unui pavilion parc), în preajma căruia este plantat un pin negru (fig. 33).

Este foarte frumoasă aleea de nuci. Copacii de nuc american, care constituie decorul aleii au în medie o înălțime de 18 metri și diametrul trunchiului de 60 cm. Coroanele lor care se unesc sus începînd de la înălțimea de 4-5 metri de la sol și nu îngrădesc priveliștea livezilor din jur.

Specificul soluțiilor planificării compoziționale a teritoriului vilei Mîndîc cu livezi regulate și plantații de tip parc, amplasate, inclusiv, și în livezi, oferă întregului teritoriu al vilei caracter de parc, permițîndu-ne să numim întreg acest complex - parc.

O soluție de compoziție și planificare similară poate fi aplicată cu succes la crearea unei serii de obiecte verzi, atît în zonele publice, cît și în acelea cu acces restricționat.

Sortimentul Parcului Dendrologic Mîndîc, cu excepția pomilor fructiferi, e alcătuit din 35 de specii și 2 forme de arbori și arbuști, inclusiv, 15 specii din flora locală.

Dintre arbuștii ornamentali rar întîlniți în Moldova în parc cresc cu succes și dau rod: gutuiul japonez, deutzia roză, alunul cu frunze roșii, iar din cele lemnoase: nucul american și fagul de pădure, care din cele mai străvechi timpuri este folosit la construcția parcurilor, nefiind utilizat deloc în aceste scopuri în RSSM, cu toate că creștere în pădurile republicii.