23 ianuarie 2017, 09:23 Diaspora moldovenească 4763

Diaspora: Mă mîndresc că noi mai credem în ziua de mîine (Foto)

Cum a reușit o tînără moldoveancă să pună umărul la crearea unei afaceri de succes la Dubai
de Daniela David 17 ianuarie 2017

S-au împlinit deja cîțiva ani de cînd, dornică de a-și crea linia destinului, Olia Braguța și-a luat bagajele și a zburat spre Dubai - orașul luxului opulent - cum mai este descris în căutările de pe Google. Plecarea la Dubai a tinerei moldovence a coincis cu implicarea sa într-un startup care, după 2 ani de muncă, a reușit să devină o afacere ce și-a extins clienții în peste 15 locații diferite din Emiratele Arabe Unite. Stabilirea Oliei aici a însemnat nu doar șoc cultural și necesitatea de a ieși din zona de confort, ci și dorința esențială de a-și asuma escapade a cîte 24 de ore în diverse destinații ale lumii. De Hramul Capitalei, Olia a fost tînăra care s-a filmat într-un mesaj video de felicitare tocmai de pe insula Mauritius. Despre eforturile și provocările ultimilor ani, Olia a vorbit într-un interviu pentru revista noastră!

- Olia, se împlinesc cîțiva ani de cînd ai decis să începi o nouă viață, plecînd spre Dubai. Cum te-a primit acest oraș și ce promisiune ți-ai făcut atunci cînd l-ai văzut pentru prima oară?

Totul s-a întîmplat parcă mai ieri. Se spune, aici în regiune, că dacă stai mai mult de 6 ani, nu mai pleci. Mai am încă 3 ani ca să testez teoria. Orașul m-a primit cu +40C, dat fiind faptul că era luna august – una din cele mai călduroase din an. Multitudinea de oameni de diferite naționalități nu poate să te lase indiferent. A trebuit să învăț atît de multe lucruri noi despre modul lor de a comunica și acționa. Consider că încă mai învăț și încă mai încerc să înțeleg cum diferențele ar putea să ne unească. Nu e deloc ușor. Mi-am promis să încerc orice ar putea să mă ajute să mă integrez în această societate. Cum să ajung dintr-o parte a orașului în alta sau cum să folosesc transportul public (care e mereu la timp, dar traseul fiecărei linii de bus rămîne un mister pînă îl încerci de minim 5 ori). Mi-am promis că atunci cînd va veni iarna aici, voi merge mai mult pe jos, chiar dacă va trebui să mă trezesc mult mai devreme. Mi-am promis să încerc din mîncarea tradițională arabă. O, eu nu pot mînca atît de multă carne de miel și orez. Ha-ha! Mi-am promis că voi încerca să gătesc mai mult din bucătăria tradițională moldovenească și de fiecare dată o voi promova celor străini. Pînă acum, toți cei care au încercat, mă tot întreabă: „Cînd ne mai aduci mămăligă și ardei umpluți?". Iar cel mai important, mi-am promis să fiu recunoscătoare ca sînt acum, aici. Să nu uit că asta e o experiență din care trebuie să iau cît pot.

- Care au fost cele mai mari șocuri culturale pe care le-ai trăit inițial și care acum, evident, îți par o normalitate?

Mi se pare foarte interesant cum sînt tratate relațiile de afaceri aici. În Moldova ne plîngem că avem atît de multe sărbători și că asta ne face oarecum să lucrăm mai puțin. În Emirate, cel mai mult lucrează expatriații: unii evident pentru a face mai mulți bani, alții pentru a se afirma și a avansa în carieră. Însă nu știu cum, dar toți, cînd ajung aici, sînt prinși de modul lent de a munci. Pînă a se ajunge la încheierea unui contract, trebuie să bem vreo 10 cafele, la ore diferite discutînd uneori aceleași clauze sau probleme. Toate se sfîrșesc cu discuțiile despre familie și unde a mai călătorit recent. După 3,5 ani, asta mi se pare deja normal, deși uneori, cînd lucrez intens, colegii îmi spun: „shuaia shuaia", din arabă: „mai încet, mai lent". E nostim. Serviciul de taxi de aici îmi va testa răbdarea mereu. Asta deja o știu, pentru că am mers de atît de multe ori și încă mai sun la ei să mă plîng că șoferii nu vorbesc în engleză sau să îi laud că mi-au trimis un șofer care știe drumurile foarte bine și pe lîngă toate mai e și onest că nu mă lasă să plătesc mai mult, dacă a luat-o el pe un drum greșit.

- Știm că acum faci parte dintr-o companie de succes, care a ajuns aici și datorită eforturilor tale. Povestește-ne despre efortul pe care l-ați făcut în ultimii ani, ca să deveniți recunoscuți în Emirate.

Compania la care lucrez oferă servicii de parcare a mașinii de către un valet sau șofer, care este angajatul nostru. Un serviciu de lux absolut necesar unui hotel, unui restaurant, unui zgîrie-nori sau oricărui eveniment .

Am investit mult în pregătirea șoferilor la nivel de cunoaștere a limbii engleze, modului de a conduce mașini luxoase, igiena personală și comunicarea cu clienții. Asta e ceea cu ce am început acum 2 ani, cînd am pus primii piloni. După care, au urmat multe ore petrecute sunînd oriunde ar putea fi nevoie de acest serviciu.

Uneori sunam de dimineață pînă seara și nu renunțam pînă cînd nu aveam măcar o întîlnire în agendă. O întîlnire s-a transformat în 3, iar 3 – în 5 și tot așa am ajuns să avem întîlniri de prezentare a start-up-ului nostru în fiecare zi.

După 2 ani, am ajuns la 15 locații diferite în Emirate, iar anul 2017 deja sună promițător! Un lucru pe care am învățat să mi-l amintesc în fiecare zi este că da, compania a crescut mai repede decît ne-am imaginat la început, iar asta bucură. Ceea ce contează este ce vom face ca să o menținem la același nivel. Și cred că asta e cel mai greu, pentru că domeniul serviciilor este atît de schimbător și atît de pretențios în Emirate, încît ești nevoit să-ți regîndești strategia de fiecare dată.

- Afacerea pentru care lucrezi explorează, în mare parte, clientela Premium. De ce anume Dubai a devenit o capitală a tuturor posibilităților, un conglomerat al brandurilor de lux, serviciilor turistice de primă clasă și a altor atracții care definesc acest oraș?

Eu cred că Dubaiul mereu a fost așa. Este o parte din cultura lor, care trebuie înțeleasă și acceptată. Recent am citit o biografie a unei prințese din Arabia Saudită, ce datează încă din anii '60 și mi-am dat seama că și atunci a existat mereu dorința de a avea mai mult, mai luxos și mai atrăgător decît ceilalți.

Dacă e să te uiți la istoria întregii regiuni orientale, oamenii de aici au fost cîndva nomazi sau cum li se mai spune, beduini. Conducătorii fiecărui trib trebuiau să-și demonstreze puterile prin a cuceri alte triburi. Aceste lupte de ocupare a spațiilor noi, de adunare a bunurilor cîștigate de pe urma războaielor și creșterea întregii națiuni au dus la ceea ce astăzi și sînt Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită. Opulența și viziunea de a contribui la crearea istoriei unui stat care va fi mult mai mult decît un fost trib... Care va fi mult mai mult decît doar un stat din Orient...

- Școala Formală versus Școala Vieții. Ce te-a călit cel mai bine, pentru ca astăzi să dai dovadă de capacități care nu se învață nici la facultate, nici în organizații de tineri și nici în comunități virtuale?

Cred în școala formală. Este o platformă. Tu ești responsabil de cum o explorezi. Organizațiile de tineret și orice alt proiect extracurricular sînt o altă platformă. Și aceasta din urmă poate fi un instrument spre a te cunoaște, a descoperi ce vrei să faci, dacă ceea ce faci este bine făcut. Comunicarea cu oamenii și apartenența la un grup cu interese comune sînt absolut necesare pentru că mai tîrziu, asta va fi munca de zi cu zi: un grup cu interese comune, dar poate cu caractere diferite și trebuie să înveți cum să activezi în astfel de circumstanțe.
În ceea ce fac acum, Școala Vieții, organizațiile de tineret, nenumărate experiențe cu contracte încheiate cu succes și cărțile de vînzări pe care le citesc cred că sînt lecțiile cele mai bune pe care am putut să le primesc.

- Există o carte care, la un moment al vieții, ți-a deschis inima, creierul și sufletul și te-a ajutat să înfrunți provocările vieții? Care e ea?

Încerc să nu-mi creez astfel de ancore. Dacă apare altă carte și mă impresionează mai mult decît precedenta, ce fac atunci?! De aceea las ca fiecare carte să-și de a mă învăța ceva nou. Acum citesc despre inteligența emoțională și de ce aceasta contează mai mult decît IQ-ul, o carte scrisă de Daniel Goleman. Da, știu e un subiect foarte popular acum, dar care nu trebuie subestimat.

- Ai vizitat multe destinații la care alți tineri se limitează doar cu visatul. Povestește-ne despre cele mai memorabile escapade pe care le-ai făcut vreodată în străinătate.

Chiar mă bucur că le-ai numit escapade, pentru că asta sînt de cele mai dese ori: 24 de ore în altă țară. Îmi voi aminti cu mult drag de Maldive. Nu m-am gîndit vreodată ca voi putea locui într-o cabană unde șopîrlele mai dau tîrcoale certîndu-se între ele. Îmi tesc de cum am învățat să înot și cum am mers pînă la următoarea insulă pe jos cînd era reflux și puteam să simt coralii sub picioare. Mi-a plăcut extrem de mult Roma. Istoria este scrisă pe pereții clădirilor antice. E fascinant cum au rezistat în ciuda anilor și calamităților naturale. Și da, cea mai bună cafea și cea mai bună pizza pe care le-am gustat vreodată au fost acolo.

- De Hramul Capitalei te aflai într-un colț de lume: tocmai în Mauritius. Cum ai perceput acest loc de vis? Cu siguranță că ești ajunsă pe acele tărîmuri!

O, nu sînt nici pe departe prima pe aceste meleaguri, dar aș vrea să încurajez cît mai mulți oameni din Moldova să viziteze această insulă. E atît de frumoasă. Atît Maldivele cît și Mauritius sînt scăldate de Oceanul Indian. Însă în Mauritius acesta mi s-a părut atît de agitat și zgomotos! Cred că fotografiile nu pot reda puterea valurilor care se loveau de stînci. Aici a fost prima dată cînd am făcut snorkeling și mi-a fost atît de frică, încît eram unica din grup care și-a luat o vestă salvatoare. Încă nu pot să cred că am decis să merg și a doua oară. E demențial.

- Cum regăsești Moldova de fiecare dată cînd revii acasă și ce schimbare aștepți ori de cîte ori aterizezi la aeroportul din Chișinău?

O regăsesc cam tristă. Ca un om care a lucrat toata ziua pe deal și merge greu spre casă. Îi este foame. Rupe dintr-o pîine de ieri, o mănîncă și o împarte cîinelui care l-a așteptat fidel, acasă. Apoi adoarme. Se trezește mîine și își spune: „Ei, hai și azi cu Dumnezeu și vom ajunge și noi oleacă mai fericiți ca ieri!". Oricît de depresiv ar suna fraza de mai sus, eu chiar mă mîndresc că noi mai credem în ziua de mîine și încă mai încercam să o facem mai bună.

- Experiența ta este extrem de valoroasă pentru tinerii care abia au ajuns la Dubai, ori abia planifică acest lucru. Te rugăm să le lași un mesaj.

Dacă sînteți niște tineri care planifică, îmi doresc ca experiența mea să nu vă servească drept imbold pentru a emigra peste hotare. Fie că aceasta să fie doar o frumoasă experiență care vă va face să creșteți atît de mult și vă va pregăti de noi experiențe. Oriunde doriți voi.

Pentru cei care abia au ajuns, un om drag mi-a spus: „Lumea este ca o carte. Dacă stai într-un singur loc, riști să rămîi la aceeași pagină, respectiv, nu ai citit toată cartea".

Îți mulțumim pentru acest interviu, Olia! Fie ca vîntul să bată mereu spre pînzele tale și ca, peste puțin timp, să avem ocazia de a-ți fura din nou din secretele succesului.

Foto: Arhiva Personală