11 mai 2017, 08:40 Realitatea moldovenească 2042

Ce se ştie despre noul judecător al CC

Ion Munteanu

Săptămîna trecută membra Consiliului de Integritate Victoria Iftodi a fost numită de Guvern în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale pentru o perioadă de şase ani, iar în curînd va depune jurămîntul în faţa Parlamentului, preşedintelui ţării şi Consiliului Superior al Magistraturii.

Atît hotărîrea Guvernului, cît şi procesul de selectare au generat un şir de întrebări. Anterior Victoria Iftodi a încercat să ajungă la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, dar Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a refuzat numirea ei. Dacă cei de la Strasbourg au considerat candidatura ei nepotrivită pentru această funcţie înaltă de judecători, atunci pe ce principii s-au bazat autorităţile din Moldova?

Mai puţine scandaluri, mai multă previzibilitate

Victoria Iftodi îl va înlocui pe Curtea Constituţională pe Alexandru Tănase, al cărui mandat a expirat luna trecută. Tănase a declarat presei că nu planifică să revină în politică şi nu examinează alte variante decît cariera didactică şi unele proiecte de cercetare. Totodată, experţii nu exclud faptul că numele lui va figura din nou printre pretendenţii la funcţiile-cheie.

Potrivit surselor NOI.md din Parlament, ale căror informaţii deseori s-au adeverit, Alexandru Tănase şi-a exprimat interesul faţă de păstrarea mantiei de judecător, însă negocierile în acest sens nu s-au soldat cu succes. Pe de o parte, pe parcursul ultimilor ani, imaginea actualului preşedinte al CC a fost şifonată de diferite scandaluri şi declaraţii politizate. Pe de alta, Guvernul a decis să mizeze pe o candidatură mai previzibilă, care nu irită societatea civilă şi opoziţia.

Parţial, acest lucru a fost confirmat şi de Alexandru Tănase, care încă nu a demisionat din funcţia judecător constituţional, recunoscînd într-un interviu că printre principalii factori la selectarea candidaţilor pentru Curtea Constituţională este şi corespunderea viziunilor lor cu poziţia autorităţilor. Tănase a dat de înţeles că timp de şase ani de mandat culoarea politică a autorităţilor s-a schimbat, iar în acest sens candidatura Victoriei Iftodi a fost considerată drept cea mai potrivită.

Apropo, odată cu trecerea lui Iftodi la Curtea Constituţională, Guvernul va trebui să aleagă un alt reprezentant la Consiliul de Integritate. Iftodi a fost delegată în această structură pe 28 decembrie 2016, avînd sprijinul ministrului Justiţiei, Vladimir Cebotari, şi al premierului Pavel Filip. Timp de patru luni de activitate Consiliul de Integritate nu a reuşit să selecteze candidaţii la funcţiile de conducere a Autorităţii Naţionale de Integritate, iar din această cauză instituţia nu funcţionează pînă în prezent la capacitate maximă.

Cum s-a desfăşurat concursul

Concursul organizat de Guvern a stîrnit o mulţime de întrebări. Pînă pe 27 aprilie Cabinetul de Miniştri a aşteptat cererile de la candidaţii cu reputaţie înaltă, cu o experienţă profesională vastă şi cunoştinţe profesionale în domeniul sistemului de drept naţional şi drept public internaţional. În calitate de pretendent la postul de judecător al CC putea fi o persoană ce corespundea cerinţelor pentru numirea în funcţiile înalte din sistemul judiciar sau un jurist cu experienţă internaţională.

În ajunul anunţării concursului, Guvernul a dispus crearea comisiei de selectare a candidaţilor la funcţia de judecător al CC, precum şi a aprobat regulamentul organizării şi desfăşurării testelor de concurs. Comisia de selectare a fost condusă de către ministrul Justiţiei, Vladimir Cebotari. Din aceasta au mai făcut parte consilierul premierului în domeniul anticorupţie şi activitatea organelor de drept Eremei Priseajniuc, juristul de la ONG-ul „Juriştii pentru Drepturile Omului" Vitalie Zama şi vicepreşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei Ion Guceac.

La prima etapă comisia a evaluat nivelul corespunderii cererilor parvenite cu cerinţele concursului. Apoi, în procesul de selectare s-au inclus încă patru instituţii publice implicate în evaluarea candidaţilor. De la Autoritatea Naţională de Integritate a fost solicitată informaţia privind respectarea regulilor de declarare a averii, veniturilor şi conflictelor de interese. Centrul Naţional Anticorupţie a oferit o încheiere privind integritatea profesională a candidaţilor. În cazul în care participantul la concurs nu trecea testul de integritate, certificatul conţine doar informaţia privind lipsa datelor în registrul CNA.

De la Serviciul de Informaţii şi Securitate au fost solicitate date privind prezenţa sau lipsa factorilor de risc legate de candidat, ce ţin de legalitate, securitatea naţională şi ordinea publică. În avizele sale serviciile speciale au dreptul să recomande Guvernului să respingă o candidatură sau alta, invocînd nivelul insuficient de siguranţă. De la procurorul general a parvenit informaţia dacă pretendentul la acest post înalt a figurat în anchetele desfăşurate de organele de drept.

„Măsurile de securitate" au fost de prisos

În opinia experţilor, sistemul de selectare a candidaţilor la Curtea Constituţională este construită de la bun început astfel încît comisia guvernamentală nu decide prea multe. Deşi membrii comisiei evaluează dosarele participanţilor la concurs, competenţa lor, de facto, este limitată de verificarea respectării de către ei a cerinţelor formale. Competenţele de bază sînt atribuite instituţiilor publice menţionate mai sus, de ale căror concluzii depinde în mare parte cine va ajunge în finalul procesului de selectare. Ținînd cont de avizele acestor organe, comisia trebuie să selecteze un singur candidat, care şi este propus ulterior spre examinare Guvernului.

Totuşi aceste „măsuri de securitate" au fost în plus – nimeni dintre juriştii cu autoritate care s-au recomandat pozitiv pe arena juridică internaţională nu a dorit să participe la concursurile a căror conotaţie politică era evidentă. Concursul a avut loc, practic, în condiţiile lipsei de alternativă.

În calitate de contracandidat al Victoriei Iftodi a fost doctorul în drept Mihai Corj, care predă la universitate şi este decanul Facultăţii de Drept al Institutului Nistrean de Economie şi Drept, precum şi preşedintele Institutului de Creaţie Legislativă „Lex Scripta". Mulţi îl ţin minte în calitate de candidat independent la postul de şef al statului la ultimele alegeri prezidenţiale. Mihai Corj a apărut la Comisia Electorală Centrală în septembrie 2016, pentru a înregistra grupul de iniţiativă, iar apoi şi-a retras candidatura, invocînd „dificultăţile în procesul de colectare a semnăturilor" şi „nerespectarea legii de către concurenţi".

Notar, ministru, diplomat, judecător

În aceste condiţii, cîştigătoarea concursului, care a demonstrat cel mai bun rezultat, a fost anunţată Victoria Iftodi. Ea şi-a început cariera la Ministerul Justiţiei în 1993, în calitate de specialist principal al Secţiei notariat şi avocatură. Apoi, pe parcursul a 10 ani a lucrat notar. În martie 2003 Iftodi a revenit la Ministerul Justiţiei în calitate de ministru adjunct. Peste nouă luni, candidatura ei a fost aprobată în funcţia de prim-viceministru, iar ulterior ea a ocupat şi fotoliul de ministru.

În 2006 Iftodi a fost eliberată din funcția de ministru, în legătură cu numirea în postul de ambasador al RM în Franța. De asemenea, ea a reprezentat autoritățile moldovene la UNESCO, Uniunea Latină și Consiliul permanent al Francofoniei. Peste trei ani, în țară s-a schimbat puterea și Iurie Leancă, care a ocupat postul de ministru de externe, a început epurarea cadrelor diplomatice. În Patrie au fost rechemați peste zece ambasadori, inclusiv Victoria Iftodi. Numele ei a răsunat din nou doar la finele anului 2016, cînd a fost numită membră a Consiliului de Integritate.

Astfel, Victoria Iftodi și-a obținut principalele succese pe timpul guvernării comuniste. În acea perioadă mulți afirmau că ea a fost ajutată să obțină funcțiile înalte de fostul soț Valeriu Gurbulea, unul dintre conducătorii Procuraturii Generale și ex-consilierul președintelui Vladimir Voronin. Participarea în cariera ei i-a fost atribuită și lui Artur Reșetnicov, care pe atunci făcea parte din anturajul lui Vladimir Voronin.

Chișinăul în locul Strasbourgului

Totuși mulți dintre cei care au lucrat cu Victoria Iftodi au o atitudine pozitivă față de abilitățile ei profesionale, vorbind despre tenacitatea, principialitatea și capacitatea ei înaltă de muncă. În afară de limba română și rusă, ea cunoaște franceza și italiana. După absolvirea universității, Iftodi a urmat un șir de cursuri specializate în Italia, Franța și România. Ea predă la Facultatea de Drept a Universității din Moldova, cunoaște bine legislația europeană și tendințele moderne din acest domeniu. CV-ul ei include o listă largă de comitete, comisii și alte structuri, inclusiv de nivel european, a căror membră sau șefă a fost Victoria Iftodi.

Pe parcursul carierei sale, ea nu a apărut în scandaluri politice sau de corupție. Unul dintre puținele cazuri cînd la adresa ei au fost lansate pretenții este legat de publicarea în 2011 a listei foștilor demnitari publici care nu au dorit să predea pașapoartele speciale. Printre aceștia figura și Victoria Iftodi, care, după rechemarea din postul de ambasador, nu a returnat pașaportul diplomatic. După ce istoria a căpătat rezonanță, ea a fost nevoită să renunțe la acest document.

Totuși numirea lui Iftodi la Curtea Constituțională a generat discuții aprinse în cercurile juridice, legate de experiența ei profesională. „Nimeni nu neagă calificarea și nivelul cunoștințelor în jurisprudență ale doamnei Iftodi, dar pînă în prezent ea s-a recomandat doar în calitate de notar, ministru al justiției și într-o oarecare măsură reprezentant al corpului diplomatic. Va putea oare o persoană care nu a făcut justiție nicio zi să îndeplinească funcțiile respective de membru al Curții Constituționale? Sau astăzi aceste cerințe nu sînt obligatorii?", se întreabă unul dintre experții noștri.

Apropo, pe timpul său Victoria Iftodi a încercat să ajungă la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, dar Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a refuzat numirea ei. Potrivit unei opinii, postul de ambasador al RM în Franța trebuia să fie doar un punct de pornire spre funcția de judecător la Strasbourg, însă aceste așteptări nu s-au adeverit. Motivele acestor decizii, de regulă, nu sînt făcute publice, dar deseori la baza lor stă lipsa de autoritate, profesionalism sau o angajare politică prea evidentă a candidaților. În cele mai multe țări europene se consideră că postul de ministru sau diplomat nu oferă experiența necesară pentru a îndeplini funcțiile unui judecător în instanțele superioare. Totodată, există noțiunea de conflict de interese: fostul politician sau reprezentant al puterii executive, ajungînd în postul de judecător, mai devreme sau mai tîrziu se confruntă cu dileme de ordin politic.

În Moldova aceste criterii deseori se află pe locul doi, iar accentul se pune pe respectarea formală a cerințelor de procedură. Un factor determinant este apariția a încă unui „om de-al lor" la Curtea Constituțională, care, în caz de necesitate, va întinde o mînă de ajutor autorităților".