14 septembrie 2017, 10:50 Realitatea moldovenească 1944

Ce stă în spatele apelului Moldovei la ONU

Xenia Florea

Pe agenda preliminară a celei de-a 72-1 sesiuni a Adunării Generale a ONU (care se va deschide la 12 septembrie) nu figurează chestiunea retragerii trupelor ruse de pe teritoriul Transnistriei.

Scrisoarea privind intenția Republicii Moldova de a introduce această chestiune pe agenda celei de-a 72-a sesiuni a Adunării Generale a ONU a fost expediată la sfîrșitul lunii august de către reprezentantul permanent al Moldovei, Victor Moraru.

Chișinăul nu pierde speranța, încercînd să promoveze chestiunea privind „retragerea completă a armatei străine de pe teritoriul RM" prin intermediul ministrului de externe al Slovaciei, Miroslav Lajcak, ales președinte al celei de-a 72-a sesiuni a ONU. Marți, 5 septembrie, ministrul moldovean de externe, Andrei Galbur, s-a intersectat cu Lajcak în cadrul forului strategic de la Bled (Slovenia) și i-a prezentat „argumentele ce stau la baza solicitării Republicii Moldova de a examina constructiv, în cadrul platformei ONU, problema privind aflarea ilegală a trupelor rusești pe teritoriul țării în ultimii 25 de ani". Și premierul Pavel Filip, care va conduce delegația moldovenească la forum, intenționează să fie activ în culoarele Adunării Generale a ONU.

Transnistria pregătește „un răspuns lui Chamberlain". Precum a declarat miercuri, 6 septembrie, în cadrul deschiderii sesiunii de toamnă-iarnă a Sovietului Suprem președintele nerecunoscutei republici, Vadim Krasnoselski, Tiraspolul a rugat Moscova să introducă pe agenda aceleiași sesiuni două chestiuni: privind examinarea „blocării unilaterale a Transnistriei de către Moldova" și privind crearea în baza ONU a unei platforme de negocieri, deoarece „formele vechi ale procesului de negocieri nu funcționează". Liderul transnistrean le-a mai propus parlamentarilor să vină cu o adresare comună la ONU privind conferirea Transnistriei unui statut ca cel al Palestinei.

Obiectul unei „tensiuni permanente"

Chișinăul "încălzește" de jumătate de an tema prezenței militare ruse în regiune. Inițial a fost luată decizia din luna mai a Curții Constituționale, potrivit căreia Rusia este o țară agresoare, iar contingentul ei militar în Transnistria, ce constă din Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR) și un batalion de menținere a păcii, este o armată de ocupație. Apoi articolul din iulie a președintelui PDM, Vladimir Plahotniuc, în ziarul american „The Hill" cu apelul către SUA și Uniunea Europeană de a salva Moldova de Rusia și contingentul ei limitat, aflat la „doar 30 de mile de Chișinău", precum și hotărîrea din iulie a Parlamentului cu solicitarea retragerii trupelor ruse din Transnistria. Acum autoritățile moldovene încearcă să implice tribuna ONU.

Trupele ruse din Transnistria, a căror evacuare este solicitată de Chișinău, sînt Grupul Operativ de Trupe Ruse (GOTR), ce constă din două batalioane de infanterie mecanizată, batalionul nr.540 și renumitul depozit de artilerie nr. 1411 de la Cobasna.

GOTR a fost creat pe 1 iuie 1995, în urma transformărilor și reformei armatei a 14-a. La momentul înființării, Grupul Operativ consta din 6489 de militari, iar în prezent, din ea fac parte 1500-1700 de soldați. Totodată, o mare parte dintre militari și personal tehnic sînt localnici care au obținut cetățenia rusă. De aceea, la rotație participă un număr mic de militari ce-și fac serviciul în Transnistria.

Inițial, în fața GOTR erau puse trei sarcini. Primele două erau misiunea de pacificare și paza depozitelor cu muniții.

Depozitele din satul Cobasna, raionul Rîbnița, sînt considerate drept cele mai mari din Europa – circa 100 ha cu muniții. În perioada sovietică depozitul de artilerie nr. 1411 era un arsenal strategic al circumscripțiilor militare vestice ale URSS și era prevăzut pentru lupte intense timp de 3-5 ani. În anii 1990, în timpul evacuării grupării militare din țările Pactului de la Varșovia, aici a fost evacuat și armamentul din RDF, Ungaria și Cehoslovacia.

O parte semnificativă dintre muniții se află acolo încă din anii 50 ai secolului trecut, iar mai mult de jumătate (57%) nu pot fi transportate. În prezent, la depozitul de la Cobasna se află de la 19.000 pînă la 21.500 de tone de muniții, pentru a căror evacuare ar fi necesare peste 3500 de vagoane.

Dacă primele două sarcini ale GOTR sînt clare, atunci a treia („Acțiunile în baza deciziei Statului General Major al FR în cazul schimbării situației în regiune") îngrijorează și Chișinăul, și Kievul. Precum a declarat pentru portalul deschide.md expertul IDIS „Viitorul" Rosian Vasiloi, practic, GOTR este o parte componentă a circumscripției militare de Vest a Federației Ruse, a cărei sarcină de bază este implicarea militară la ordinul Statului General Major al FR în caz de schimbare a situației în regiune.

„Aș dori să menționez că aceste trupe utilizează echipament și armament de ultimă generație. Echiparea a fost realizată în perioada 2010-2014, cînd Ucraina era condusă de Victor Ianukovici. Autoritățile noastre nu aveau posibilitatea de a controla acest flux, deoarece el trecea pe teritoriul Ucrainei", a subliniat expertul.

Un alt element al tensiunii permanente pentru Chișinău și Kiev este faptul că GOTR participă activ la fortificarea capacității de apărare a RMN – așa cum militarii americani sau cei ai NATO fortifică capacitatea de apărare a Ucrainei și Moldovei. De exemplu, în 2016 au fost efectuate 48 de manevre militare comune a GOTR și Ministerului Apărării din Transnistria, iar pînă la finele lunii mai curent – 32 de aplicații comune.

Privirea din Chișinău

În Moldova din dreapta Nistrului există două poziții de bază privind retragerea trupelor ruse din Transnistria – „patriotică de fațadă" și „patriotică realistă".

La prima se referă toate cerințele privind „retragerea imediată, necondiționată, ordonată și completă a trupelor militare străine de pe teritoriul național al Republicii Moldova" (așa se spune în scrisoarea reprezentantului permanent al Moldovei la ONU).

Adepții poziției „patriotice de fațadă" invocă tratatul de la Istanbul din 1999, potrivit căruia Rusia trebuia să-și retragă armamentul și întreg contingentul militar din Transnistria încă în 2001-2002. Însă, în afara acordurilor de la Istanbul, mai există și alte momente juridice.

În cadrul unor dezbateri publice, la Agenția de Presă IPN, pe tema „Solicitarea de evacuare a trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova: legalitate, avantaje, riscuri și pericole"(desfășurate săptămîna trecută), deputatul Partidului Democrat Sergiu Sîrbu afirma că declarația Parlamentului din 21 iulie, prin care se solicită evacuarea trupelor ruse, este bazată „exclusiv pe o abordare juridică" și că este vorba despre o „solicitare legală a autorităților moldovene privind retragerea necondiționată a trupelor și munițiilor rămase pe teritoriul țării". Totodată, analistul politic Igor Boțan a amintit că după ce în iulie 1992 au fost sistate acțiunile militare în Transnistria, premierii de atunci ai Rusiei și Moldovei, Victor Cernomîrdin și Andrei Sangheli, au semnat un document în care era scris clar că retragerea trupelor ruse din regiune trebuie sincronizată cu elaborarea și adoptarea unui statut special pentru Transnistria în cadrul Republicii Moldova.

Totodată, Grupul Operativ al Trupelor Ruse și pacificatorii ruși se află aici nu ilegal, cum afirmă unii funcționari moldoveni, ci în conformitate cu articolele 2 și 4 ale Acordului privind principiile de reglementare pașnică a conflictului transnistrean din 1992. Conform art. 8 al acestui document, acțiunea Acordului poate fi sistată fie „prin acordul părților", fie „în cazul retragerii unei părți contractante".

Avînd în vedere poziția principială a Chișinăului în problema prezenței militare a Rusiei în regiune și ultimele decizii ale instituțiilor de stat ale RM (Curtea Constituțională și Parlamentul), ar fi fost logic dacă autoritățile moldovene ar fi anunțat despre denunțarea Acordului privind principiile reglementării pașnice. Însă Chișinăul nu se grăbește să meargă pe scenariul ucraineano-georgian, preferînd să se limiteze la declarații sterile privind îngrijorarea sa. De aceea, experții se îndoiesc de seriozitatea și sinceritatea autorităților în problema retragerii trupelor ruse din regiune.

La rîndul lor, adepții poziției „patriotice realiste" vorbesc despre faptul că prezența militară rusă nu doar este un element de reținere, dar și într-o măsură oarecare un garant al păstrării statalității Republicii Moldova. Totodată, indică asupra impasului în care poate ajunge RM în cazul „retragerii imediate, necondiționate, ordonate și complete a forțelor armate străine de pe teritoriul Republicii Moldova". În cazul unui asemenea scenariu, spun ei, mijloacele materiale și imensele depozite de muniții, suficiente pentru înarmarea a patru-cinci armate, ar putea ajunge în mîinile părții transnistrene.

Precum a declarat în cadrul acelorași dezbateri deputatul PSRM Vladimir Țurcan, soluționarea problemei transnistrene, ce durează zeci de ani, trebuie să înceapă nu cu declarații, dar cu alte acțiuni. „Populația Transnistriei nu are încredere în conducerea țării, care promovează unionismul, a furat miliardul din sistemul bancar și nu se grăbește să-l întoarcă, și are o atitudine pozitivă față de extinderea sferei de acoperire a NATO. Dacă noi dorim să găsim o soluție pașnică a problemei, atunci trebuie să-i convingem pe oamenii de acolo. Iar declarațiile politice cu cerința de retragere a trupelor de pe malul stîng al Nistrului generează probleme suplimentare. Tentativa de a examina această problemă la nivelul ONU nu este altceva decît o provocare, în urma căreia problema transnistreană, în cel mai bun caz, va fi înghețată și mai tare".

Continuarea aici.