17 august 2016, 15:00 Personalități 18633

Interviu cu Sergiu Tarnovschi

I s-a prezis că va cîştiga medalie olimpică, deşi toţi îşi dădeau perfect de bine seama că la 19 ani este extrem de greu să obţii recunoaştere la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro.

Atunci, cînd epuizat, la cîţiva metri pînă la finişul salvator, el s-a pomenit pe locul patru la canoe sprint la distanţa de 1000 metri, unor suporteri li s-a părut că norocul îl părăsește, însă caracterul insistent şi calităţile morale-volitive ale acestui sportiv talentat s-au manifestat pe deplin. Graţie finişului convingător, Sergiu Tarnovschi a obţinut pentru Moldova prima medalie de bronz la Olimpiada din Brazilia, îndreptăţind speranţele antrenorilor şi admiratorilor săi.

- Sergiu, te felicităm cu cîştigarea distincţiei olimpice de bronz. Ce semnificaţie are această medalie pentru tine?

- Îndeplinirea visului. Au rămas în trecut antrenamentele şi competiţiile grele şi istovitoare. Nu fiecare la 19 ani are norocul să participe la Olimpiadă printre cei trei medaliaţi. Acesta este un mare succes în cariera mea, dar n-am de gînd să mă mulţumesc cu cele realizate. Pe viitor intenţionez să lupt serios pentru medalia de aur, care, sper, cîndva se va pomeni în palmaresul meu de distincţii.

- A fost o cursă dificilă, îndeosebi, dacă ţinem cont că arbitrii au apelat chiar la fotofiniş...

- Într-adevăr, această confruntare a fost epuizantă. Pe primul loc s-a situat germanul Sebastian Brendel, pe doi – brazilianul Isacios Gueiroz. Ţinînd cont că această cursă n-a fost prea reuşită pentru mine, cred că totul e firesc. În plus, m-a împiedicat foarte mult vîntul alb. La finiş a fost greu, la un anumit moment mi s-a terminat chiar şi aerul, dar am rezistat. Am depus maxim de eforturi, ca ulterior să nu regret şansa acordată. Am simţit că îi am aproape pe rusul Ilia Ştokalov şi ucraineanul Pavel Altuhov, dar în definitiv norocul a fost de partea mea. Cînd au anunţat rezultatele fotofinişului, eram gata să sar în sus de bucurie.

- Cui i-ai consacrat acest succes?

- Înainte de toate, acelora, care au avut încredere în mine şi m-au susţinut permanent. Înainte de toate, familiei mele, precum şi fetei dragi, Olga. Desigur, aduc cuvinte de recunoştinţă antrenorului meu Victor Reneischi, precum şi preşedintelui Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv, Nicolae Juravschi, şi grupului solid de susţinere din delegaţia olimpică a Moldovei.

- După finiş primul a alergat la tine campionul olimpic Nicolae Juravschi...

- Da. Emoţionat, el m-a îmbrăţişat. Sînt bucuros că am îndreptăţit speranţele lui, rezultă că eu continui cu succes tradiţiile glorioase ale canoiştilor moldoveni. Acesta este primul nostru succes comun, sper, după acesta va urma medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Tokyo din 2020.

- La Rio de Janeiro tu şi fratele tău mai aveţi un start olimpic. Cursele de calificare la canoe pereche la distanţa de 1000 metri sînt planificate pentru 19 august, iar finalele vor avea loc în ziua următoare...

- Cred, voi reuşi să mă restabilesc pînă la noul start. Ar fi bine, dacă noi am reuşi să ne calificăm în finală şi să disputăm medaliile olimpice. De fapt, să nu facem presupuneri. Principalul este să ieşim la start şi să facem tot posibilul în numele victoriei.

Eduard Ciobanu