26 decembrie 2017, 15:00 Personalități 1710

Eugen Doga: Trebuie să trăim, nu să ne ducem viața! (Video)

În ajunul noului an, facem bilanțul celui care pleacă. Unul dintre cei mai remarcabili dintre contemporanii noștri – compozitorul Eugen Doga – ne-a povestit cum a fost pentru el anul 2017.

- Eu cred că fiecare an este încă o pagină a cărții interesante cu titlul „Viața". Niciodată nu am tendința de a mă văita. Mă bucur că am avut posibilitatea nu pur și simplu să-mi duc viața, ci să mai trăiesc un an, pentru că să-ți "duci viața" este ceva îngrozitor! Uneori mă cutremur cînd aud: „Cum o mai duceți?" Nu trebuie să "o ducem", trebuie să trăim! Eu trăiesc, deoarece așa s-a format viața mea, care nu-mi permite să resetez programul, moștenit genetic, probabil.

- În ce constă acest program?

- În muncă, în permanentă mișcare. Am trăit un an foarte interesant. Și pe viitor mi-aș dori să păstrez același dinamism, pe cît îmi va permite sănătatea. Iar pentru asta, la fel, trebuie să muncești, nimic nu se întîmplă cu de la sine putere. Toată viața este un timp al acumulării de noi sentimente, impresii, aporturi – în această viață, trebuie să fii și donator, nu doar consumator. De aceea am avut multe concerte. În ultimul timp, în general m-am aflat mai mult în turnee. Și îmi place asta tot mai mult și mai mult, deoarece multe dintre lucrările compuse demult capătă, în sfîrșit, viață. Să le compui și să le ții în safeu nu are sens. Cartea trebuie să fie citită, muzica – ascultată.

Evoluez în săli extraordinare. La Chișinău e de la sine înțeles, căci el este alma mater. Eu am concertat în cele mai bune săli din fosta URSS și peste hotare, și mai urmează, în anul care pleacă, la Chișinău, Moscova, București. Mai am o datorie – la Petersburg, care pentru mine la fel este o capitală semnificativă. În filarmonica din Petersburg – prima filarmonică din Rusia – nu am evoluat niciodată, deși am avut concerte în toate sălile acestui oraș. Acolo, cred, mai domnește spiritul clasicilor... Pentru mine este foarte important. În general, îmi plac evoluările semnificative. La Kremlin am avut o astfel de evoluare în anul 1984. Atunci mă gîndeam: cum va fi peste o asemenea arcadă de ani? Va veni la concertul meu o altă generație sau nu? Și nu numai că a venit, dar întotdeauna au fost probleme cu biletele.

Slavă Domnului, asta mă salvează cumva – oamenii nu au pierdut din naivitate și merg la concertele mele. Mi-aș dori ca ei să nu fie decepționați. Pentru mine este foarte important să cuceresc spectatorii, dar să-i păstrez este și mai important, pentru că un singur spectator decepționat este pentru mine o grea lovitură și o mare pierdere.

Păcat că stau foarte rar pe acasă, pe care mi-am amenajat-o așa cum mi-am dorit. Însă ea devine tot mai neîncăpătoare, pentru că au apărut tot felul de achiziții pentru centrul muzical, pe care am vrut să-l deschid la Chișinău, dar nu mi-a reușit. Se vede că guvernanții nu au nevoie de așa ceva. Dar el nu era pentru mine, am vrut să fac ceva pentru copii, pentru oamenii cărora le mai pot da ceva hrană spirituală.

Continuarea articolului citiți pe noi.md.