10 aprilie 2018, 14:15 Personalități 11266

In memoriam fabulistului moldovean Ioan Sîrbu

Astăzi se împlinesc 150 de ani de la trecerea în neființă a fabulistului și poetului moldovean Ioan Sîrbu. S-a născut la 15 ianuarie 1830 la Ignăței, Rezina în familia micului proprietar Gheorghe Sîrbu şi a Smarandei Tomovici, originară din Iaşi.

În 1839-1848 învaţă la Gimnaziul nr. 1 din Chișinău. De la 8 februarie 1849 lucrează în Cancelaria Judecătoriei districtuale Chișinău-Orhei. La 10 aprilie 1850 devine traducător titular la aceeaşi judecătorie, iar la 22 februarie 1851 este ridicat în rangul de registrator de colegiu. În 1851 publică la Chișinău, la tipografia lui Achim Popov „Fabule alcătuite în limba moldovenească de d. Ioan Sîrbu”. În anul următor, 1852, editează alt volumaş, „ Alcătuirile d. Ioan Sîrbu. Poezie.” Preocupările sale literare sînt impulsionate nu atît de aptitudini poetice, cît de sentimente patriotice. De altfel, în „înainte cuvîntarea” la ediţia de fabule ne mărturiseşte că pătruns fiind de scînteia dragostei, care s-au aţîţat în sufletul meu către fiii neamului, s-a hotărît „a traduce aceste fabule în limba moldovenească” şi speră să fie „de folos” şi pentru „a mai înzestra” limba maternă. Majoritatea fabulelor lui I. Sîrbu sînt transpuneri într-o manieră liberă din I. Krîlov, I. Hemniţer şi I. Dmitriev. După cum afirmă cercetătorii, I. Sîrbu a schimbat sau a inversat unele titluri, a omis sau a adăugat unele rînduri. Textele alese pentru tălmăcire dezvăluie prin conţinutul lor concepţiile sociale şi politice ale scriitorului. Trăind în Moldova de est, unde limba maternă era izgonită din toate sferele vieţii sociale, scriitorul n-a avut posibilitatea să-i cunoască bogatul tezaur. Din acest motiv, n-a reuşit să imprime fabulelor o notă de originalitate, aşa cum au făcut-o alţi autori. În poezii (traduceri şi originale) persistă meditaţia asupra trecerii ireversibile a timpului („Cu o plină amăgire...”, „Scîrba” ş.a.), asupra nedreptăţilor sociale („Către dreptate”), cîntă cu multă căldură şi sinceritate a sa „ţară frumoasă” („Moldova”). Cărţile lui Sîrbu au avut parte de aprecieri favorabile în presa rusă a timpului. N. Gherbanovski publică o recenzie în „Odesski vestnik" (1851, nr. 93), iar I. Tanski scrie despre cărţile lui în corespondenţele despre viaţa literară a capitalei Moldovei, apărută în „Severnaia pcela” (1852, nr. 234). Poezia „Moldova” a fost publicată şi în „Foiletonul Zimbrului” (1855, nr. 1), fiind însoţită de o notă elogioasă semnată de Dimitrie Gusti: „Poezia „Moldova” pe care astăzi o publicăm este a dlui Ioan Sîrbu din Basarabia, ce la anul 1852 au tipărit în Chișinău o adunare din alcătuirile sale.

Ioan Sîrbu mai este şi autorul unui poem satiric „Beişorul”, publicarea căruia a fost respinsă, deoarece Direcţia Generală a Cenzurii 1-a considerat ca fiind alcătuit „cu reaua intenţie de a defăima onoarea personală a unor feţe cunoscute”. Cărţile lui Ioan Sîrbu sînt unicele scrieri de literatură artistică în limba moldovenească tipărite în Basarabia în secolului al XlX-lea.

Ioan Sîrbu a decedat la 10 aprilie 1868 la Măşcăuţi, Criuleni.

La baștina poetului, în comuna Ignăţei, raionul Rezina, a fost inaugurată în localul liceului, la 2 septembrie 2000, o expoziţie consacrată vieţii şi operei lui Ioan Sîrbu. În curtea liceului a fost dezvelit un bust al scriitorului.