Foto: kramola.info

02 septembrie 2018, 12:30 Caleidoscop 13132

Victorioasă fără luptă sau 7 secrete uitate ale puterii feminine

Care este, de fapt, astăzi, sexul slab şi care cel puternic este un mare semn de întrebare. Anume sexul „slab” rezolvă acele sarcini, pe care cel „puternic” nu este în stare să le soluţioneze. Sexul „slab” luptă pentru drepturile sale, cel „puternic” încearcă să pună însă responsabilitatea în cîrca acelora „cărora nu le este indiferent”.

Totodată, fiecare dintre parteneri este nefericit. Cum poate fi schimbat acest lucru nu știe nimeni. Semnificaţia noţiunii de a fi femeie sau bărbat a fost dată demult uitării.

Astăzi pentru mulţi aceasta este doar o diferență fiziologică. Deși acum, în vremurile chirurgiei plastice, chiar şi fiziologia nu mai contează: dacă te-ai născut bărbat, nu e bătut în cuie că nu vei muri femeie. Iar cîndva, în trecutul îndepărtat, strămoșii noștri știau principiul de bază al vieții, știau în ce constă puterea și rolul deosebit al ambelor sexe. Oamenii îşi urmau natura și trăiau în armonie cu sine și cu alții. În a învăța propriul fiu să fie bărbat şi fiica să fie femeie consta principala sarcină a părinților. Învățîndu-i aceste lucruri, ei puteau fi siguri că copiii lor vor realiza sarcina, pentru care s-au născut. A trăi pentru a-ţi îndeplini menirea înseamnă să realizezi voința Creatorului.

Rolul femeii în societate a fost cîndva unul deosebit. Evlavia, puritatea și înțelepciunea femeilor era temelia vieţii unor state întregi. Ea era sursa de echilibru în familie și societate. Înţelepciunea și chibzuinţa femeilor constituia garanţia domnirii păcii și a faptului că conflictele vor fi excluse. Pace în interior și exterior aceasta este natura feminină.

Femeia în sine era o sursă a păcii și fericirii pentru toți. Anume ei îi era cel mai simplu să întruchipeze în viaţă calităţile caracteristice Sufletului: dragoste, bunătate, compasiune, căci Sufletul e de natură feminină. Anume aceste calități le au deja inerent la naștere fetele, în conformitate cu natura lor. Și tocmai aceste calități îi permit omenirii să trăiască în fericire, pace și armonie. Bărbaţii erau custozii femeilor și sprijinul acestora, fiind nobili și puternici, ceea ce corespunde naturii masculine a Spiritului.

Secretul educaţiei

Nașterea unei fete în familie a fost întotdeauna o binecuvîntare divină. Cuvîntul „fată” propriu-zis, prescurtare de la „fecioară”, în sanscrită (una dintre cele mai vechi limbi) înseamnă „divină”. Părinții știau că odată cu naşterea ei în familia a venit însăşi: dragostea, bucuria, lumina divină. Iar astăzi, în timpurile cînd au fost pierdute, practic, cunoștințele despre viaţa în armonie și fericire, fetele îşi pot manifesta încă din copilărie inconștient natura lor divină: ele sînt mai ascultătoare decît băieţii, învaţă mai bine, încearcă să creeze în jurul lor frumusețe și armonie, sînt grijulii și bune.

Educîndu-şi fiica, părinții întotdeauna erau blînzi şi îngăduitori cu ea. Nu erau admise pentru ea pedepse severe, dar şi cuvintele dure la adresa ei erau inacceptabile. Dimpotrivă, sarcina părinților era de a-i păstra puritatea și de a-i oferi posibilitatea să-şi demonstreze și să-şi dezvolte la maxim calităţile de caracter feminine. Căci acestea erau calitățile divine, pe care se baza lumea. Aceasta era datoria sacră a părinților și față de Dumnezeu, și faţă de fiică, și faţă de familie și față de oameni.

Fata, căreia din copilărie i-au fost altoite toate competențele necesare și care a fost ajutată să-şi descopere calităţile naturii feminine, devenea păstrătoarea fericirii tuturor oamenilor.

Secretul magiei feminine

Puritatea și pietatea femeii sînt în stare să protejeze nu numai familia ei, ci şi întregul popor. Aceste calități sînt magice.

Puterea psihică a reprezentantelor sexului frumos depăşeşte de mai multe ori puterea psihică a bărbaţilor. În aceasta constă legea armoniei: bărbatul este mai puternic pe plan fizic, femeia – pe plan energetic. Acest lucru înseamnă că gîndurile femeii, dorințele ei, rugăciunile și meditațiile acesteia au un impact mult mai puternic asupra lumii înconjurătoare. În scripturile vedice se spunea că gîndul femeii este egal cu acțiunea bărbatului.

Pierzînd cunoștințele despre puterea și caracteristicile ambelor sexe, oamenii nu au încetat să observe în viaţă aceste abilități speciale. În Evul Mediu, această forță era atribuită diavolului, iar femeile-„vrăjitoare” erau arse pe rugurile Inchiziției.

Din cele mai vechi timpuri este cunoscut faptul că soția este în stare să-şi protejeze soţul, aflat pe cîmpul de luptă, doar prin puritatea și fidelitatea față de el. Puterea ei feminină îl înconjura pe soţ cu un zid de apărare de nepătruns.

Asemenea bărbaţi se întorceau acasă nevătămaţi din orice bătălii, chiar dacă în el zburau sute de săgeți, ele zburau alături de țintă. În subconștient înţelegem şi astăzi acest lucru. Și mulți bărbaţi, întorşi acasă de pe cîmpurile de luptă, știu cui îi datorează faptul că s-au întors. Astfel, Constantin Simonov scria:

Să înţeleagă, nu le este dat
Cum dintre flăcări,
Zmulgîndu-mă cu aşteptarea ta,
De fapt, tu m-ai salvat.
Cum de încă mai trăiesc, vom şti
Doar noi ‒ eu şi cu tine.
Pur şi simplu, tu ai ştiut s-aştepţi,
Cum n-a făcut-o nimeni.

Dar nu este neapărat nevoie să te trezeşti în plin război, pentru a simţi puterea energiei feminine. După cum este binecunoscut, „in spatele fiecărui om mare este o femeie mare”. Exemple de acest fel în istorie nu sînt puţine: unul dintre cele mai vorbitoare la acest capitol: soția sultanului Shah Jahan ‒ Mumtaz Mahal.

Lumea nu știe prea multe despre contribuţia imensă a soției sultanului la dezvoltarea Indiei. Shah Jahan știa însă. El o preţuia ca pe ceva sacru în viața lor. Fiind fiica prim-ministrului, ea a primit o educație excelentă și avea o minte strălucită. În același timp, fiind femeie orientală îi purta soțului său un mare respect, dar şi o mare dragoste. Influenţa ei asupra conducerii țării era mare. Sultanul se consulta cu soția lui referitor la diverse probleme, inclusiv şi la cele de stat. Mumtaz Mahal își îndeplinească misiunea atît de subtil şi cu atîta pricepere, precum o putea face doar o femeie foarte înțeleaptă, care nu s-a îndoit nici pentru o singură clipă de autoritatea şi înaltele calităţi ale soțului ei, ci dimpotrivă, doar le-a consolidat. Ea era o sursă de inspirație atît de puternică pentru soțul ei, încît înălţînd o casă pentru iubita lui, a poruncit să fie scris pe tavanul acestui palat următoarele rînduri: „Dacă există paradis pe Pămînt, atunci acesta este aici, aici, aici”.

Dar, după cum știți, moartea i-a despărţit pe cei doi îndrăgostiţi, iar sultanul ucis de durerea pierderii, a ridicat cel mai frumos monument al dragostei și admirației pentru o femeie de pe Pămînt ‒ Taj Mahal.

De multe ori, citind corespondența figurilor istorice celebre cu jumătățile lor minunate, putem vedea că de la ele-şi primeau inspiraţia și puterea.

Femeia are într-adevăr capacitatea de a-l urca pe bărbat la înălțimi fără precedent, dacă ea este neprihănită și deşteaptă. Potrivit cunoscutei maxime: „o femeie poate transforma orice prost într-un înţelept şi orice înţelept ‒ într-un prost”.

Atunci cînd devenea mamă, ea-şi descoperea datoria sacră și posibilitatea de a crea viitorul Pămîntului: de a-i creşte pe acei care vor dezvolta viața pe Planetă mai departe. Femeia știa că copiii ei vor germina acele semințe pe care ea le va răsădi în sufletele lor. Astfel, una din sarcinile vieții fiecărei femei a fost, timp de secole: de a da naştere și de a educa copiii. Sexul frumos era pregătit din copilărie, pentru acest rol măreţ. În fiecare cultură exista o listă a cunoștințelor și competențelor obligatorii, pe care trebuia să le posede fiecare femeie. Printre acestea: arta costumelor, cîntatul la instrumente muzicale, dar şi cu vocea, dansul, trebuia să poată desena, spune povești, să cunoască mai multe limbi, să ştie să decoreze casa și multe alte competenţe dintre cele mai complexe.

La prima vedere s-ar părea că toate astea sînt un nonsens. Dar, de fapt, în esenţă, aceste competențe înseamnă lucrul Sufletului, creativitate, sînt abilităţi menite să armonizeze viaţa oamenilor, să aducă în ea frumusețe, bucurie, pace, ceea ce este esența rolului femeii. Printre alte obligaţii ale femeii se număra şi crearea frumuseții atît în interior, cît și pe din afară.

Secretul frumuseţii strălucitoare

A fi frumoasă este starea firească a femeii. Citind despre eroinele și zeițele mitice și despre cele din basme, întîlnim mereu descrierea frumuseţii lor strălucitoare. Anume strălucitoare. În ciuda diverselor păreri referitor la standardele frumuseții feminine din diferite culturi, toate frumoasele mitice și cele din basme ale tuturor popoarelor au în comun faptul că sînt descrise ca fiind strălucitoare, purtătoare de lumină.

Simbol al frumuseţii este numită zeița Afrodita sau Venera. Ea avînd ochi „scînteietori”, mai era numită şi „de aur”, iar vorbindu-se de zîmbetul ei se spunea că acesta era „pătruns de lumina soarelui”. Într-unul dintre mituri ea şi-a luat înfăţişarea unei bătrîne, dar au trădat-o „ochii strălucitori”. Frumusețea legendară a Afroditei este acea lumină divină care-i domină întreaga ființă, revărsîndu-se din interior.

Acest lucru poate fi perceput ca o metaforă. Dar, de fapt, fiecare dintre noi a întîlnit în viață oameni, despre care putem spune că de parcă strălucesc. Și fiecare dintre noi va spune că sînt frumoşi, indiferent de înfăţişarea lor și de vîrstă. O asemenea frumuseţe strălucitoare este reală și ea nu poate fi falsificată.

În tradiția orientală această strălucire este descrisă ca fiind emanată de o persoană, oferind strălucire ochilor, făcînd zîmbetul radiant, dînd strălucire şi prospețime pielii, faţa exprimînd fericirea senină şi pură. Potrivit științei vechi, acesta este un fenomen natural. Căci pe plan fizic se manifestă prezența Ojas, a unei substanțe extrem de diafane, care este produsă numai de către țesuturile sănătoase ale corpului. Ojas este forța unificatoare a conștiinței, forța vitală de legătură. Acesta contopeşte materia cu raţiunea. Cînd toate sistemele organismului și structurilor eterice ale corpului sînt echilibrate, țesuturile corpului produc cu succes această substanță vitală subtilă. Cînd însă raţiunea se află în dezechilibru, țesuturile își pierd puterea. Astfel, lumina demonstrează, în mod vizibil, o stare profundă a echilibrului tuturor sistemelor, elementelor, proceselor eterice și fizice, adică ne vorbesc despre armonia deplină a omului.

Criteriul intern al acestei armonii este sentimentul beatitudinii pure, adică a bucuriei şi iubirii luminoase. Armonia și iubirea sînt calităţi ale Sufletului, calități inerente femeilor de la naștere. Astfel, frumuseţea, cîntată în toate timpurile, nu era un scop în sine, ci rezultatul firesc al dragostei, prosperităţii și forței interioare.

Odată cu trecerea timpului, frumusețea se intensifica numai, căci odată cu vîrsta și experiența de viață, femeia devenea mai înțeleaptă, creştea spiritual, îşi recăpăta puterea feminină, în slujba familiei și a societății.

Dr. Andrew Weil scria: „Frumusețea sub orice formă este tămăduitoare pentru spirit”. Aceasta era una dintre abilitățile mistice ale femeilor folosite pentru menținerea păcii și a echilibrului, de care femeile contemporane au uitat.

Astăzi, „tinderea spre frumuseţe” ne conduce nu spre armonie, ci spre un stres nesfîrșit, de durata întregii vieţi. Oamenii cad dintr-o extremă în alta: unii fac din înfăţişare sensul vieții lor, alţii neagă completamente importanța acesteia, spunînd că unicul lucru important este lumea interioară. Dar strămoșii înțelepți știau că importat e şi una, şi alta.

Aspectul era o parte a magiei femeilor ‒ magiei dragostei. Străbunele noastre foloseau în straiele lor combinaţii bine gîndite de culori, ornamente, forme şi croieli, fiecare dintre aceste detalii purta semnificaţia sacră (misterioasă și profund spirituală) și avea un anumit impact energetic. Aceeaşi menire o aveau şi bijuteriile purtate de femeie, pietrele prețioase, toate acestea aveau o importanţă mare, căci astfel femeia îşi consolida relația cu lumile eterice, armonizîndu-se pe sine şi spațiul din jurul ei.

Magică era și coafura. Părul este conductorul energiei cosmice. Parul lung permite stocarea acestei energii și folosirea ei, în funcție de situație, în mod diferit. Spre exemplu, părul adunat sus în creştet, îi asigura femeii un aflux mare de energie, de tip piramidal. Părul strîns jos, la ceafă, o ajuta să intre în starea de ascultare şi smerenie profundă.

Secretul fericirii

Pierzîndu-se pe sine, femeile sînt dispuse să-şi caute acum fericirea în orice: fie contrapunîndu-se bărbaţilor, fie încercînd să „obţină totul de la ei”. Astăzi este la modă să fii o „scorpie”. A apărut chiar şi o „știință” nouă ‒ „scorpiologia”, iar unii psihologi spun că aceasta este singura modalitate de a fi fericită. Din păcate, femeile îşi îngroapă astfel benevol în sicriu propria fericire.

„Iubeşte-te pe tine însăţi, puţin să-ţi pese de ceilalţi, astfel în viață te aşteptă succesul”, aproximativ acest lucru îl propune noua psihologie comportamentală a femeilor, așa-numita „scorpiologie”.

Pînă acum nu demult acest cuvînt era unul tabu, unul nepotrivit pentru a fi rostit într-o societate decentă. Acum însă multe reprezentante ale sexului frumos declară mîndre: „Sînt o scorpie!”

Deschidem dicţionarul şi citim: „Scorpie ‒ 1. (pop.) Scorpion, 2. ( fig.) ‒ epitet injurios dat unei femei rele, depravate, perfide”, 3 .(folc.) ‒ ființă fantastică, închipuită ca un monstru feminin cu mai multe capete, care varsă flăcări pe nări și al cărei sînge ar avea proprietăți miraculoase.

Reiese că „Eu sînt scorpie cu înţepătură mortală” este ceea cu ce reușesc să se mîndrească unele femei astăzi. Nu sînt ele chiar atît de departe de adevăr, căci, de fapt, psihologia „gîndeşte-te numai la tine și obţine ceea ce-ţi doreşti pe orice cale”, ne spune că Sufletul unei asemenea femei, în cel mai bun caz, este în stare de leşin profund, căci anume Sufletul este izvorul vieții. „Femeia-scorpie” este într-adevăr moartă ca femeie, pentru că sensul vieții, scopul sexului frumos este de a se afla în serviciul altora, oferindu-le bucurie, dragoste și bunătate.

Pentru femeie fericirea constă în slujire. Acest lucru se manifestă chiar și la nivel fiziologic: atunci cînd femeia are grijă de cineva, ea produce hormonul de „oxitocină”, care la rîndul său, stimulează producția endorfinelor ‒ hormonilor „fericirii” și reduce nivelul hormonului stresului, cel al cortizonului.

Inima bună a femeii este sursa de viață, bucurie și pentru cei din jurul ei. Corpul ei fizic este, de asemenea, un izvor la vieţii. Cultivîndu-şi însă o inima de piatră, cruzime și răceală, ea încetează, într-adevăr, să mai fie femeia-izvor de iubire și devine o „scorpie”, adică „înţepeneşte”, otrăvindu-se cu propriul venin. Acest lucru este opusul stării ei naturale de „divinitate”, de „feciorie”. Refunzînd de bună voie rolul femeii care stă, în mod natural, la baza feminităţii, sexul frumos, pierde și în mod fiziologic ocazia de a fi femeie. Dezechilibrul psihologic duce la un dezechilibru hormonal şi femeia este lipsită de posibilitatea de a deveni mamă, adică să-şi îndeplinească principala misiune cu care a venit pe pămînt: să dea viață și să o umple cu lumină.

Dragostea și blîndețea sînt principalele arme ale sexului slab. Puterea unei femei constă în capacitatea ei de a iubi și de a fi milostivă. Nimeni și nimic nu poate rezista în faţa acestora. În antichitate se spunea că femeia este aceea care cîștigă fără luptă. Cînd femeia învață să dobîndească ceea ce vrea prin agresivitate, viclenie, reproşuri sau supărări, își pierde puterea.

Secretul armoniei

Cum se pot întoarce astăzi femeile la divinitatea lor? La starea fericirii senine?

Femeia care-şi urmează natura iubitoare, blîndă este întotdeauna atractivă pentru un bărbat nobil, puternic. Aceasta este legea armoniei. Aceasta este legea vieţii, pe care o cunoşteau și o practicau strămoșii noștri. Curățenia, bunătatea și blîndețea femeii erau garanţia vieţii ei fericite.

Astfel, reprezentantele sexului frumos se aflau întreaga viaţă sub protecția bărbaţilor: întîi sub protecția tatălui și fraților, apoi ‒ sub protecția soțului ei, iar la bătrînețe ‒ sub protecția fiilor sau altor rude. Dar cine-i creştea nobili pe bărbaţii puternici? Femeia! Astăzi, cînd femeile se plîng de sexul puternic, ele trebuie să fie atente la modul în care îşi educă fiii.

De asemenea, sexul slab se află sub protecția fiecărui bărbat din societate. Străbunele noastre știau cum să interacționeze cu alți bărbaţi în societate, fără să admită profanarea acestor relații. Astfel, pe toți bărbații mai în vîrstă, femeile îi tratau ca şi pe taţii lor, iar pe cei tineri ca pe frați mai mici sau fii, iar pe cei de o vîrstă, ca pe egali.

Secretul Epocii de Aur

Îndeplinirea de către reprezentanţii ambelor sexe a rolului lor unic garantează armonia și viața fericită pe Planetă.

Ultimele secole de viaţă a omenirii au dovedit această afirmație prin metoda, care porneşte de la contrariu.