06 iulie 2018, 11:50 Caleidoscop 1543

Show-ul politic european și politica migrațională

Veaceslav Matveev

În iunie, structurile care intenționează să înece spațiul european în noi valuri de imigranți au început un veritabil show în emisie directă. Scopul lor este simplu – erodarea identității europene și construirea unei noi ordini mondiale. Va putea oare "vechea Europă bună" să țină piept acestei lumi noi?

Dacă nu e complot, atunci ce este?

Prin Libia, distrusă de războiul civil și invazia externă, deja de mai mulți ani în Europa se strămută un număr mare de imigranți din Africa și Magreb. Ni se spune: „Acolo e război și ei nu controlează situația." Dar îi voi întreba pe acești politologi nenorociți: la ce bun a fost distrus acest stat pașnic, prosper? Pe vremea Jamahiriyei, nivelul de dezvoltare al Liviei îl depășea pe cel al multor țări europene. Însă după ce Muammar Gaddafi a început să pretindă la monopolul asupra orașului Londra și a bancherilor din New York, după ce a introdus dinarul de aur, a început să promoveze propria politică și să construiască socialismul cu elemente ale societății tradiționale, adică cu credință, religie, valori familiale, după ce a găsit în pustiu rezerve enorme de ape subterane și a decis să ridice Africa la un nivel economic și social superior, el a fost pur și simplu nimicit. Deja atunci președintele francez Nicolas Sarkozy, bănuit că, de fapt, lucrează contra intereselor Europei, l-a trădat pe Gaddafi și a început să-i sprijine pe militanții din grupurile radicale islamice. Adepții lui fac acum același lucru în Republica Arabă Siria. Chiar și în Israel astăzi ei se află de partea HAMAS-ului și a altor partide și mișcări islamice radicale. Ce este aceasta dacă nu un complot? Complotul mai-marilor acestei lumi, al așa-numitei "aristocrații negre", împotriva democrațiilor civilizate arabe, înlocuite acum cu radicali politici și religioși. Complot împotriva Israelului, încercuit acum în totalitate. Complot împotriva viitorului Europei, unde statul profund pregătește o revoluție aidoma celei din Rusia anului 1917. Scopul – nimicirea familiilor de viță veche, a modului de viață obișnuit și a principiilor sociale. Precum și nimicirea identității civilizaționale și culturale a europenilor, a rămășițelor tradiției creștine ale acesteia.

Revoluția marginalilor?

Tot ce se întîmplă pe acest front nu este urmarea unor revoluții din Africa și Orientul Apropiat. Este un act motivat, planificat de forțele mondiale "din spatele scenei". Acestea au un plan foarte bine elaborat. Au fost prevăzute variante și pentru Rusia, și pentru SUA. Însă aceste țări au autorități puternice, axate pe valorile naționale. Acolo există protecționismul de stat și în mare parte au fost păstrate elitele patriotice. Iar în Europa ani în șir era interzis să fii patriot. În Germania, acum 20 de ani, era interzisă arborarea drapelelor naționale. Franța, încă la începutul sec. ХХ, a fost împinsă spre liberalismul radical. Ea a devenit țara "moravurilor libere", iar în esență – țara în care destrăbălarea și lipsa de spiritualitate distrugea identitatea națională a națiunii franceze. Să nu fi fost patriotismul generalului De Golle și al adepților săi, Franța ar fi fost sufocată de anarhism. Încă în 1968 străzile Parisului ardeau în urma nebuniei radicalilor de stînga, care doreau să nimicească orice valori tradiționale și conservatoare. Dar cu eforturile președinților de atunci – Georges Pompidou, Giscard d'Estaing și, desigur, François Mitterrand –, Franța a reușit să stingă focul și să liniștească masele revoluționare. Aceste mase au fost formate pe baza instrucțiunilor Școlii de la Frankfurt și a lojelor radicale ale masoneriei neregulate, care, spre deosebire de lojele conservatoare engleze și scoțiene și de Marea Lojă Națională a Franței, vedea în viitor o nouă revoluție a marginalilor și anarhiștilor. Da, Școala de la Frankfurt, care a elaborat idealurile noii revoluții și a masoneriei radicale din spatele ei, are scopuri mari. Astăzi ea prezintă anume acel centru intelectual care elabora planurile noii revoluții a marginalilor. În marea lor majoritate, europenii nu au acceptat aceste idealuri. Iată de ce astăzi în Europa sînt aduși numeroși radicali flămînzi și înrăiți. Ei urmează să dea un plus de forță viitoarei revoluții marginale.

Continuarea articolului citiți pe noi.md.