Foto: provincial.md

01 august 2015, 13:40 6500

O pescăriță de la Soroca a prins peste 150 de peşti în cîteva ore

Duminicile la pescuit în familia Şlapacov din oraşul Soroca este o normă înrădăcinată de zeci de ani. Soţii Vasile şi Olga, care în curând rotunjesc frumoasa aniversare de 40 de ani de căsătorie, împărtăşesc acest frumos hobby de când s-au cunoscut. Este o ocupaţie pentru minte şi odihnă pentru trup, susţine cuplul de pescari. O femeie cu undiţa în mână pe malul unui bazin acvatic se întâlneşte mai rar, aşa că am profitat de ocazie şi am „descusut-o" pe doamna Olga despre această pasiune, la care, spune dânsa, nu ar renunţa niciodată, chiar dacă deseori prinde asupra ei privirile mirate ale oamenilor.

Olga Şlapacov a absolvit pe timpuri Tehnicumul / Colegiul de Comerţ din Chişinău, iar după absolvire a muncit mai mulţi ani în domeniul comerţului. Timpurile s-au mai schimbat, astfel încât ulterior a mai lucrat şi în calitate de secretară la Comisariatul de Poliţie raional Soroca. În prezent este pensionară. Pe parcursul vieţii multe s-au schimbat, dar pasiunea pentru pescuit a fost întotdeauna un mod de odihnă sănătos şi un refugiu pentru minte şi suflet, cum spune şi eroina noastră. Pescuieşte din copilărie. A prins dragostea pentru această ocupaţie de la tatăl său cu care mergea la râu. „Pe atunci nu prea erau undiţe, se pescuia cu o „capcană" împletită din fibre vegetale, un fel de coş în care peştele putea să intre, dar nu şi să iasă", îşi aminteşte Olga. Primele lecţii de pescuit însă le-a luat de la fratele său, pe când avea vreo 14 ani. Femeia a continuat să practice această ocupaţie şi după căsătorie, mai ales că alesul inimii la fel era pasionat de pescuit. După o săptămână de obligaţii de serviciu şi griji gospodăreşti, educaţia celor două fiice, pe care soţii Şlapacov le împărțeau între ei, duminicile petrecute cu undiţa în mână la râu ori la iaz au devenit o frumoasă tradiţie pentru întreaga familie. „La fiecare sfârşit de săptămână mergeam cu familia la râu, la pescuit, au învăţat şi fetele să pescuiască, le prinde bine acum, că s-au stabilit cu traiul pe Don, în oraşul Rostov, Rusia", menţionează soroceanca.

Deşi a prins mii de peşti, cunoaşte multe specii de peşte şi poate povesti ore în şir care este mai gustos, la ce nadă se prinde sau la ce fel de cârlige, Olga nu se consideră o profesionistă, ci, mai degrabă, o amatoare în ale pescuitului. La întrebarea „ce şiretlicuri cunoaşteţi pentru a prinde peşte mai bine?" răspunde zâmbind: „Ştiu mai multe, dar nu vi le spun". Dacă la greutate cel mai mare peşte prins de Olga nu poate impresiona prea tare, acesta cântărind circa 1,5 kg, apoi la număr femeia se poate lăuda cu peste 150 de peşti prinşi în câteva ore. „Într-o zi reuşită am prins peste 150 de peştişori în câteva ore, a fost şi plăcut, şi distractiv în acelaşi timp", îşi aminteşte pescăriţa, care preferă pescuitul de vară.

Pe vreme toridă, cum avem în această vară, peştele vine prost la nadă, ni se plânge pescăriţa, iar râul Nistru este tot mai poluat din an în an, se arată îngrijorată femeia.

Un hobby cum e pescuitul nu poate fi practicat de oricine. „Această ocupaţie necesită nu doar cunoştinţe şi îndemânare, reacţie, dar şi multă răbdare, iar eu sunt un om răbdător", argumentează Olga. Rezultatul nu se lasă prea mult aşteptat. Peştele vine la nadă şi o bucură pe femeia cu undiţă. „La început când mergeam cu soţul la pescuit, el se supăra când prindeam mai mulţi peşti, îi făceam concurenţă. Dar pe urmă se resemna, oricum toţi peştii îi ducem la noi acasă".

De la un timp doamna Olga nu poate pescui la râu, deoarece în Soroca nu are de unde procura un bilet care îi permite să-şi practice hobbyul. De peste şase luni, în raionul Soroca locul inspectorului serviciului piscicol este vacant, iar pentru a procura bilete pescarii trebuie să plece la Chişinău. În aşa situaţie, mulţi pescari aleg să pescuiască în iazuri sau lacuri, dar şi aici pot apărea obstacole, deoarece multe dintre bazinele acvatice sunt arendate.

Chiar dacă deseori surprinde privirile mirate ale trecătorilor, doamna Olga nu renunţă să practice pescuitul. „La început mă sfiiam să merg cu soţul la pescuit, pentru că mergeau numai bărbaţi. Apoi am început să mă duc şi eu, că îmi place tare. Momentul când prinzi peştele în cârlig îţi oferă senzaţii deosebite... Nu prea vin femeile la pescuit, într-un timp mai venea o doamnă, dar mai apoi nu am mai văzut-o", ne povesteşte Olga, care nu ar renunţa în nici un caz la pescuit: „Pasiunea te face fericit, iar omul fericit poate realiza multe lucruri frumoase", este convinsă Olga, şi îi îndeamnă pe toţi să nu se sfiiască de pasiunile lor, chiar dacă deseori acestea sunt împărţite, prin stereotip, de către societate, în masculine şi feminine.