Bugeacul (în găgăuză. Bucak; în traducere din limba turcă bucak — «colţ», «cotlon», de asemenea, rar regiunea Аcherman) — regiune istorică din sudul Basarabiei (Cnezatul moldovenesc), care ocupă partea de sud a teritoriului dintre Dunăre şi Nistru, iar la est este scăldată de Marea Neagră şi mai include o parte din Delta Dunării. Din punct de vedere istoric este o parte a unei macroregiuni de stepă mai mari, cunoscută sub numele Zona de Nord a Mării Negre. Astăzi include raioanele de sud ale Moldovei şi partea de sud-vest a regiunii Odessa din Ucraina.

Etimologia

Etimologia denumirii regiunii provine de la cuvîntul turcesc „bugeac” (colţ) — astfel se numea teritoriul de stepă dintre cetăţile Ismail, Bender şi Acherman (astăzi Belgorod-Dnestrovskii) Denumirea alternativă a regiunii − Acherman provine de la denumirea similară a denumirii slave a celui mai mare oraş al regiunii – Belgorod-Denstrovskii (adică Cetatea Albă), care la sfîrşitul perioadei Evului Mediu era sub ocupaţia Imperiului Otoman. În secolele XV-XVIII regiunea era sub ocupaţia Hoardei de Bugeac (sau Hoardei de la Acherman, de la Belgorod), reprezentaţii cărora — turcii nomazi au primit islamul şi erau loiali Hanului de Crimea şi sultanului turc, fiind în conflict permanent cu cazacii din Zaporojie. În rezultatul amestecului cîtorva triburi nomade turcice pe teritoriul dintre Nistru şi Dunăre către începutul secolului al XVIII-lea s-a constituit etnia locală tătară – tătarii din Bugeac.

Geografia

Bugeacul se află pe aşa-numita regiune de stepă de lîngă Dunăre, care îşi are începutul la Sud de Codri, ocupînd teritoriul dintre Nistru şi Prut, adică aproximativ o treime din teritoriul republicii. Apoi spre sud şi sud-vest această regiune ajunge pînă departe în Ucraina, România şi Bulgaria. În Moldova în componenţa regiunii intră două platouri (Platoul de Sud al Moldovei şi Platoul Basarabiei de Sud), o regiune de colină − Colina de Tigheci. Cea mai mare parte a provinciei era în trecut un platou-stepă cu plante erbacee şi graminacee pe soluri tipice şi carbonatate de cernoziom, iar extremitatea ei de nord şi Colina de Tigheci era ocupată de silvostepa de gîrneţ, respectiv de cernoziomuri. Numai punctele cu cea mai mare altitudine de pe Colina de Tigheci sînt acoperite şi astăzi cu păduri de tip „codri”. La Sud suprafeţe mari sunt ocupate de terenurile mari ale luncilor rîurilor Prut, Ialpug, Nistru.

Istoria 

Bugeacul a intrat în componenţa Imperiului Otoman pînă la 1812. În Imperiul Rus denumirea Bugeac era folosită pentru descrierea părţii de sud a stepei din gubernia Basarabia, care era la rîndul său parte componentă a unei regiunii istorico-etnografice mai vaste − Novorosiia (Rusia Nouă).

Populaţia

Istoriceşte Bugeacul este una din regiunile Rusiei Noi, în special, a Basarabiei. Se cunoaşte din timpuri străvechi componenţa etno-lingvistică pestriţă a întregii populaţii din Bugeac. Nici un popor din regiunea Bugeacului nu este majoritar, procentual partea ucrainenilor constituie (40%), aproape de 2 ori mai puţin decît pe ţară (78%) şi e de 1,5 ori mai joasă decît în regiunea Odessa, adică (60%). Numărul de bulgari, moldoveni, găgăuzi e mai mare, iar cel al ruşilor coincide cu cel al ucrainenilor.