Bogdăneşti este un sat şi comună din raionul Briceni. Din componenţa comunei fac parte trei localităţi: Grimeşti, Bezeda și Bogdăneşti. Satul Bogdăneşti este situat la o distanţă de 35 km de oraşul Briceni, la 27 km de staţia de cale ferată Lipcani şi la 250 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 509 oameni. Satul Bogdăneşti din ţinutul Hotin este atestat documentar între anii 1580-1581.
Read morePsaltirea in versuri
1 nu vei.
Cu calea ta cea de dereptate, Că ț-am cunoscut din mărturie, Carea-i urzât dintăi în vecie.
Reș, r
Vezî-mi greul și de plecăciune
Și cu legea ta m-dă iertăciune. Giudecă-mi giudețul fără greață,
Cu cuvântul tău, și să-m dai viață. Departe-i de cei fără credință
A ta, Doamne, svântă mântuință, Căce nu vor nice de departe
’N dereptățâle tale să caute. Îndurat ești de ieftinătate,
Și mă cruță-ntr-a ta bunătate. Mulțî-s ceia ce-m fac dodeială,
Făcând goană să mă dea-n sminteală, Ce eu, Doamne, le țâi nesmintite
Ale tale mărturii cinstite. M-am săcat prin cei fără de minte,
Ce nu-ț păzăsc svintele cuvinte. Iată că ț-am iubitu-ț cuvântul
Și porunci ce-ai dat în tot pământul. Și cu mila ta să-m trimiț viață,
Și de primejdi să fiu fară greață. Adevărul ț-este pre cuvinte
Începătură-n veci de mainte, Giudețele ț-sunt în dereptate,
Pre tocmală bună așezate.
Șin, w
Boierii ieșiră-ntr-alergate,
În deșert făcându-mi răutate, Ce eu având de zâsa ta frică,
N-am cugetat de dânșii nemică. De cuvântul tău am bucurie,
Ca cela ce află bogățâie. Strâmbătatea am urât cu greață
Și ț-am iubit legea cu dulceață. Te-am lăudat în zî șepte date
De giudețe și de dereptate. Legea ta cea svântă cui le place,
Milă să-i găsască-n trai de pace, Așteptat-am a ta mântuință
Și ț-am iubit porunca-n credință. Ț-au feritu-ț a ta mărturie
Sufletul mieu cu drag în tărie. Și ț-am păzât poruncile svinte
Și mărturii întregi nesmintite, Și căile mi-s îndereptate
Spre-a ta, Doamne, svântă bunătate.
Tof1, t
Și-naintea ta, Doamne, s-agiungă
Făgada mea și smerita rugă.
Și să-m trimiț s-aib preste minune
Cuvântul tău și cu-nțălepciune.
1 În ms. Taf
Denaintea ta, Dumnezău svinte, Să-m priimești mișeaua rugăminte Și-n cuvântul tău cu dereptate Să mă izbăvești de greutate. Să iasă din rostul mieu cântare Învățată-ntr-a ta-ndereptare. Limba mea să-ț spuie de cuvinte, De porunci direpte de mainte. Mâna ta cea svântă mă va scoate, C-am iubitu-ț poruncile toate. Doritu-ț-am a ta mântuință, Și legea ta o-nvăț cu credință. Mișelul mieu suflet să trăiască, Doamne svinte, să te proslăvască. Giudețele tale cele multe La greul mieu, Doamne, să-mi agiute. M-am rătăcit pierdut ca o oaie, Cearcă-ț, Doamne, șerbul la nevoaie, De mă-ntoarce la turma ta svântă, Într-a tale porunci fără smântă.
PSALMUL 119
Cătră Domnul, când am scârbă, Strig de-m ia greul din gârbă. Sufletul să-m scoț de scârbe, Doamne, și de rosturi strâmbe, Și de limba cea sămață, De cuvinte ce-s cu greață. La ce bine te va pune Limba cea cu-nșelăciune? Că puternicul îș face Săgețâle iuț de lance, Cu jeratec înfocate, Celor din pustietate. Vai, că voia mi-i amară, Ce m-am streinat de țară, Depărtându-mă cu tarul, De-am tins șetre cu Chidarul. Multă duc streinătate, Asuprit de strâmbătate. Că cu carii n-au priință Li-s prietin cu credință, Și când le grăiesc de pace, Ei pun vrajbă ce le place.
PSALMUL 120
M-rădic ochii cătră munte, Dincătro-m-vin să mi-agiute. Dumnezău mi-i agiutoriul, De folos întru tot sporiul, C-au fapt ceriul cu cuvântul Ș-au întărit tot pământul. Piciorul să nu-ț dea-n smântă Din calea lui din cea svântă, Nice să-ț cuprinză somnul Strajea ce ț-au datu-ț Domnul, De privéghe Izrailul Fără somn preste tot șirul.