Hiliuţi este un sat şi comună din raionul Făleşti. Din componenţa comunei fac parte localităţile Hiliuţi și Răuţelul Nou. Localitatea se află la distanța de 14 km de orașul Fălești și la 142 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 2037 de oameni. Satul Hiliuţi a fost menționat documentar în anul 1772-1773.
Citeşte mai departeTanger şi Maroc
Balul ţine tot astfel până dincolo de miezul nopţii, animat neîntrerupt şi condus, când de sonurile metalice ale cornetului, când de sunetele discordante ale clavirului. Înseşi Asterica şi Lunica iau parte la această petrecere improvizată, dănţuind împreună un soi de pas original, jumătate spaniol, jumătate arăbesc, o mimică în care şoldurile lor se leagănă şi se mlădie cu o mişcare foarte expresivă şi voluptoasă. Însuşi Ghioali dă semne de o mare mulţumire, râzând cu hohot, bătând din aripi şi debitând un nou vocabular de cuvinte poliglote precum: Very vel...
Coco... joli, joli, cocorico, sacrebleu!
În fine se aduce ceaiul!... picioarele se astâmpără, şi limbile intră în dans la rândul lor. Timidele vestale au reîntinerit, ele devin comunicative, graţioase, şi după o convorbire interesantă asupra ţării mele, ca asupra unei insule necunoscute din Oceania, ele mă roagă să scriu în albumul lor câteva versuri române.
-- Ce soi de poezie doriţi? le întreb.
-- O romanţă! îmi răspund amândouă.
-- Bucuros! Însă vă mărturisesc că zbuciumările balului nostru au cam speriat muza şi că mi-a fi greu de a o găsi, neştiind unde s-a ascuns.
-- Cocorico!... replică papagalul.
Nemaiputând nimica răspunde la un asemenea puternic argu ment, deschid albumul şi compun următoarele strofe:
ROMANŢĂ TRISTĂ DUPĂ UN BAL VESEL
Îmi place pe mare sa fiu legănat;
Îmi place prin lume s-alerg ne-ncetat,
Să vad ţări şi oameni, şi munţi şi câmpii,
Şi albe deşerturi, şi mări albăstrii.
Departe de ţărmul acel înflorit
Pe care m-aşteaptă un înger iubit,
Ca valul de spume eu sunt călător
Şi veşnic mă-ngână al patriei dor.
Văzut-am Europa cu-a sale minuni,
Şi Asia Mică. Şi marea-n furtuni;
În Africa neagră venit-am acum
Şi peste tropicuri doresc să-mi fac drum;
Dar cât de departe voi fi pribegit
De ţărmul poetic în care-s iubit,
Ca valul de spume, sărman călător,
Ah! veşnic mă-ngână al patriei dor!
După mine, Angel scrie câteva versuri engleze, pe care le-am tradus cât se poate mai literal, pentru a păstra originalitatea improvizării amicului meu. Iată-le:
Ce-i mai plăcut decât un bal?
Un cal!
Şi cal şi bal, te duc în zbor
Uşor!
Ferice de cine-i condus
Pe sus
Lângă un sân alb şi tinerel!...
... Angel !