La Dumnezău nu va fi de smântă. Și cu a ta, Doamne, bună vrere

Sionului să-i faci mângâiere, S-aibă de toate părțâle pace,

Pănă zidiuri nalte să vor face Pregiur Ierusalim1 cetate,

Să scripască dar și bunătate. Atunci jărtve direpte ț-vom face,

Colaci și prinoase, cumu-ț place, Vin și pâine, unt și cu grâu dulce,

Și vițăi pre oltari ț-vom aduce.

PSALMUL 51

Direptul să va cruța ca un maslin*,

Iară strâmbul să va tăia ca un spin.

Ce te lauz, cela ce ești tare** ,

Cu mânia ce sloboz din nare, De faci toată zua răutate

Și-n limba ta scornești strâmbătate?

1 Pronunțat l-e-.

• Stih. Aceste două versuri, puse ca motto, nu fac parte din textul psalmului, ci aparțin lui Dosoftei.

•  
  • 5 perechi.

Ca dintr-un brici ascuțât pre cute,

Faci vicleșug și-nșelăciuni multe. Toată strâmbătatea ț-este dragă,

Și de cuvânt dirept tu prânz tagă. Iubești a-mpresura cu cuvântul

Și cu limba să-nșeli tot pământul. Ce Dumnezău te-a strica cu totul

Și te-a rumpe de unde ți-i locul. Că te-a săpa de la rădăcină,

De nu țî s-a mai ști de trupină, Nice te vei vedea-n țară dulce,

Că la viața ceea nu ti-or duce, Ce vei fi strein de svânta țară,

De țî s-or uita toț de ocară Și cu frică râzând îț vor zâce :

„Iată-ț, oame, c-ai stătut cu price, De n-ai cerșut la Domnul putere,

Ce te-ai sămețâtu-te-ntr-avere, Răzămându-te-n deșertăciune

Și scăpându-te de-nțălepciune“. Iară eu îț dvoresc înainte,

Ca un maslin rodit, Doamne svinte, Că nu-ț lipsăsc din svânta ta casă

Cu tăgadă și cu jărtvă grasă, Nedejdiuind, Doamne,-ntr-a ta milă,

Preste veci să-m fii vântă și sâlă. Și-ț mulțămăsc că-m dedeș răbdare

Cătră numele tău pre-așezare. Și de mine svinții îș vor face

Bucurie pre viață de pace.

PSALMUL 52

În inemă-ș zâce cel fără de minte*,

Precum i să place, deșerte cuvinte. Zâce că nu este Dumnezău să vază

Și să ia aminte cine ce lucrează. Că toț să spurcară, unde-i vez ți-i greață,

Nu ti-i cuteza-te să le cauț în față. Atunce ce-ț pare când va veni Domnul

Din ceri să ia sama ce lucrează omul, Când nu va fi nime să poată-nțălege,

Când s-or înmulțî-să cei fără de lege, Când de cătră Domnul toț să vor abate,

Când vor fi netrebnici, ne-având bunătate? Că nu-i pănă-ntr-unul nice să-nțăleagă

Ceia ce fac rele cu inemă largă, Mâncând pre creștinii ca pre nește pâine.

Ca să-i concenească de astăz, de mâine. Că nice de Domnul nu-ș aduc aminte,