V - Fragmente dintr-o poveste

Când ascultă cineva cu luare-aminte modul cu care ţăranii povestesc basmele răspândite în popor, el constată perioade întregi, rimate, şi nu se refuză de a crede că poveştile sunt poemuri antice ce s-au prozait cu timpul trecând prin memoria generaţiilor succesive. De exemplu, iată câteva pasaje din povestea lui Cal galben de sub soare:

Cic-a fost un împărat

Mare, mândru, luminat,

Şi avea un cal frumos

Cu păr negru şi lucios.

Când încăleca pe el,

Se simţea mai tinerel,

Când pe el încăleca

Lumea-ntreag-o alerga.

El de cale s-a gătit

Şi la slugi a poruncit

De cal bine să grijească

Şi cu ochii să-l păzească,

Căci de nu l-or îngriji

Vai ş-amar de ei va fi,

Şi le-or sta capetele

Unde stau picioarele!

. . . . . . . . . . . .

„Luminate împărate,

Fă-ţi cu paloşul dreptate!

Noi fugarul l-am pierdut

Făcutu-s-a nevăzut

În fundul pământului

În vârtejul vântului!“

. . . . . . . . . . . .

Împăratul se-ncrunta,

Puse crainici a striga:

Care-n lume s-a afla

Lumea de-a cutreiera,

Nouă ani să nu s-oprească,

Nouă să nu odihnească,

Cât e noapte, cât e zi,

Pân’ce calul va găsi,

Acelui parte să fie

Jumătate-mpărăţie

Şi o fată-mpărăteasă

Care-a fi cea mai aleasă.

. . . . . . . . . . . .