Foto: romaniaexplorer.com

Pe colina de sud a oraşului Iaşi străjuieşte, de mai bine de trei secole, Mănăstirea Cetăţuia, ctitorie a voievodului Gheorghe Duca. Pe acea colină în toamna anului 1668, domnitorul Gheorghe Duca a început construirea unei mănăstiri fortificate ce trebuia să îndeplinească şi rolul de cetate de apărare în cazul unor invazii asupra capitalei Moldovei. Lucrările s-au terminat patru ani mai tîrziu, mănăstirea fiind sfinţită în ziua de 29 iunie 1672 şi primind hramul "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel". Avînd o incintă puternic fortificată, Mănăstirea Cetăţuia a servit, de-a lungul veacurilor, ca loc de refugiu multor domnitori ai Moldovei, printre care Constantin Cantemir, Dimitrie Cantemir sau Mihai Racoviţă.

O pagină aparte din istoria acestei mănăstiri s-a petrecut în primăvara anului 1672, cînd, sosit în Moldova pentru războiul împotriva Regatului Poloniei, sultanul Mehmed al IV-lea a stat cu oastea cam două săptămîni lîngă Iaşi. Cu această ocazie, sultanul a urcat şi la Mănăstirea Cetăţuia, împreună cu alaiul său. După relatarea cronicarului Ion Neculce, Mehmed al IV-lea a fost uimit de măreţia construcţiei. Conform legendei, el i-ar fi întrebat pe sfetnici: "Cît a cheltuit ghiaurul cu această mănăstire?", iar după primirea răspunsului că Duca "a plătit 30 pungi de aur", sultanul s-a mirat, afirmînd că o asemenea construcţie nu s-ar fi putut face cu mai puţin de 100 de pungi de aur.

Pe latura sudică a incintei se află clădirea cu sala gotică "Anastasia Doamna". De o frumusețe desăvîrșită, sala spațioasă este bine luminată de cele 11 ferestre, iar ornamentația este reprezentată de rozete și diverse forme geometrice și vegetale. Fresca interioară reprezintă scene cu personaje biblice.

Un loc aparte îl ocupă palatul rezervat găzduirii domnitorului, clădire fortificată, specifică secolului al XVII-lea. Cuhnea domnească sau, după unele opinii, baia turcească, o clădire masivă, din piatră, este singura construcție de acest fel care s-a păstrat într-un ansamblu mănăstiresc.

Pentru mănăstire s-au făcut și două clopote, aflate în curtea bisericii, comandate la Danzig și la Brasov, ambele realizate în 1669.

Biserica mănăstirii, reprezentînd o copie simplificată a Bisericii "Sf. Trei Ierarhi", este specifică arhitecturii religioase din Moldova secolului al XVII-lea. Casa domnească, biserica și sala gotică au fost pictate de frații Mihai, Dima și Gheorghe din Enina, ajutați de cîțiva meșteri localnici. După mai bine de 300 de ani, o parte din compoziții și portrete, deosebite ca formă și colorit, demonstrează talentul meșterilor zugravi.

Mănăstirea Cetăţuia a ajuns spre sfîrşitul secolul al XVII-lea centru de cultură, datorită difuzării cărţilor teologice tipărite în limba greacă pentru ţările ortodoxe din Imperiul Otoman. Această activitate s-a datorat strînsei colaborări dintre patriarhul Dosithei al Ierusalimului, unul dintre cei mai luminaţi prelaţi greci ai vremii, şi mitropolitul Dosoftei al Moldovei. În 1682, la sfatul patriarhului Dosithei, Duca Vodă a instalat în clădirile complexului mănăstiresc o tiparniţă cu litere greceşti, adusă de la Veneţia, singura de acest fel din întreg Răsăritul Ortodox.

După căderea zidului vestic, la începutul secolului al XVIII-lea, din cauza cutremurelor şi a incendiilor, dar şi ca efect al nepăsării egumenilor greci care au administrat-o, Mănăstirea Cetăţuia a ajuns, încetul cu încetul, o ruină, fiind folosită ca depozit de grîne al oştilor turceşti (1788) sau ca spital militar al armatelor ruseşti (1788-1792 şi 1806-1812). Episcopul Melchisedec Ştefănescu, care a trecut pe acolo în anul 1884, spunea că nu a găsit decît o curte presărată "cu pietre şi plină de dudău", încît "îi era frică oricui a umbla prin ea", iar "casele egumeneşti se dărîmau".

Cele mai semnificative lucrări de restaurare au început în perioada 1910-1911.

Mănăstirea Cetăţuia - albumfoto