Istoria conflictului transnistrean - este, în acelaşi timp istoria mai multor încercări nereuşite de rezolvare a acestuia. Acesta incluzînd atît expertiza mondială şi regională, cît şi metodele tradiţionale, bazate pe iniţiativele părţilor aflate în conflict. Din momentul încetării acţiunilor militare şi trecerea la etapa de negocieri, numărul reuniunilor formale şi informale la masa negocierilor nu este mai mic decît al conflictelor regionale mult mai îndelungate. Însă, procesul de negocieri în formatul internaţional şi multilateral, cunoscut sub numele de 5+2, nu a dobîndit un caracter permanent, ceea ce a complicat procesul de găsire a unei soluţii politice a conflictului transnistrean. Pe parcursul a circa douăzeci de ani de negocieri, procesul de negocieri cu participarea comunităţii internaţionale aşa şi nu a devenit o modalitate eficientă de găsire a unui compromis reciproc acceptabil.

Măsurile folosite pentru soluţionarea conflictului transnistrean nu sînt suficient de eficiente, în primul rînd din cauză că numărul lor este destul de limitat şi pentru că acestea sînt utilizate doar periodic, în funcţie de interesele şi strategiile marilor puteri implicate în procesul de soluţionare a acestei probleme. Posibilitatea principială de creştere a eficienţei procesului de reglementare a conflictului constă în utilizarea mai largă a arsenalului reglementar de influenţă şi a experienţei internaţionale pozitive existente.

Modalitatea concretă de soluţionare a conflictului transnistrean trebuie să fie bilanţul unei serii de acorduri şi negocieri politice, care să ducă la finalizarea acestuia. Tendinţa Republicii Moldova pe parcursul unei perioade suficient de lungi de a obliga Tiraspolul să accepte o anumită variantă pentru normalizarea situaţiei în raioanele de est ale Moldovei cu sprijinul partenerilor internaţionali nu a adus rezultate reale. Anume din acest motiv, este necesar ca atenţia să fie concentrată pe strategia negocierilor, pe transferarea procesului de negocieri din sfera statutului regiunii transnistrene, considerat de Rusia ca avînd caracter, aşa-zis etnic, într-un domeniu concret de aplicare a principiilor şi normelor dreptului internaţional.

Trebuie să fie respectate echilibrul şi flexibilitatea poziţiilor, ceea ce înseamnă, pe de o parte, posibilitatea de a demonstra angajament faţă de principiile definite în mod clar pentru soluţionarea conflictului, deschiderea faţă de interacţiunea sistemică, iar pe de altă parte, de a nu admite o confruntare deschisă cu oponenţii săi, cooperarea cu care este oricum necesară pentru realizarea intereselor naţionale. Utilizarea unei asemenea strategii echilibrate este posibilă în cazul în care ea se bazează pe analiza pronosticului cu multiple variante.

O soluţie temeinică a conflictului transnistrean este imposibilă fără a fi scoase temeiurile obiective ale opoziţiei conflictuale, dar şi fără dezvăluirea intereselor adevărate, ascunse, care generează divergenţele subiective ale participanţilor la conflict şi a comunităţii internaţionale, care participă la reglementarea acestuia. Este necesară avansarea pas cu pas spre un compromis rezonabil, prin care fiecare pas va fi gîndit minuţios şi îndreptat înspre crearea condiţiilor optime de soluţionare definitivă a conflictului cu regimul separatist.

La construirea procesului de negocieri ar trebui să se aplice creativ principiul „reglementării realiste a conflictului”, reieşindu-se din înţelegerea imposibilităţii soluţionării de moment a conflictului, evitînd perioada relativ lungă de coordonare a multor întrebări. De aceea, principalele metode de rezolvare a conflictului sînt negocierile şi medierea. Contradicţia, care stă la baza conflictului, cu toate acestea nu este soluţionată, dar trece dintr-o fază deschisă în una latentă, care poate fi privită ca ieşire optimă din conflict în condiţiile actuale.

Utilizarea activă a tehnologiei de negociere, a managementului conflictelor presupune utilizarea a şase elemente de bază:

1. să se insiste asupra unor criterii obiective pentru evaluarea naturii conflictului transnistrean în baza conceptelor şi normelor dreptului internaţional;
2. să se insiste asupra priorităţilor intereselor obiective (vitale, care nu au legătură cu politica) ale locuitorilor de pe ambele maluri ale Nistrului şi a Republicii Moldova, în general, pentru stabilirea modurilor de abordare pentru soluţionarea conflictului;
3. să se concentreze asupra intereselor şi obiectului negocierilor şi nu asupra declaraţiilor poziţiilor oficiale făcute de părţile implicate în soluţionarea conflictului;
4. să se concentreze asupra esenţei negocierilor şi nu asupra formei lor, negocieri la care îşi exprimă poziţiile cei mai emotivi reprezentanţi ai părţilor. Reacţionarea promptă şi constructivă la posibilele provocări în cadrul comisiei tripartite. Excluderea din procesul de negocieri a unor discuţii de acest fel.
5. atragerea pentru cooperare în problemele de soluţionare a conflictului transnistrean a conducerii autonomiei găgăuze în contextul experienţei pozitive dobîndite pe parcursul perioadei de existenţă a Gaguz Yeri în calitate de autonomie.
6. Elaborarea unor variante reciproc avantajoase în baza principiilor clar formulate a dreptului internaţional.

Crucială în promovarea păcii şi a înţelegerii este „desacralizarea conflictului”, adică refuzul Rusiei şi administraţiei de la Tiraspol de a-l transforma într-un instrument-cheie de legitimare a aşa-numitei „Republica Moldoveneşti Nistrene”.

Paralel este necesar să fie revizuite şi luate hotărîri de comun acord pentru a soluţiona problemele umanitare şi sociale din raioanele de est ale Republicii Moldova, în vederea consolidării încrederii între cetăţenii de pe ambele maluri ale Nistrului. Însă, aceste acţiuni, de comun acord cu partenerii internaţionali din Moldova nu trebuie să ducă la amplificarea regimului separatist. Numai relaţiile sociale şi economice reabilitate pot contribui la o abordare responsabilă în procesul de negocieri. O serie de recomandări în ceea ce priveşte luarea unor măsuri concrete pentru îmbunătăţirea eficienţei soluţionării conflictelor internaţionale atît la nivel naţional, pentru Republica Moldova, cît şi şi internaţional:

7. ţinîndu-se cont de punctele existente slabe în operaţiunile de menţinere a păcii a Moldovei şi lipsa unui concept sistematizat în această direcţie, este oportun să se elaboreze şi să se adopte Strategia de soluţionare a conflictului transnistrean şi de restabilire a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova;
8. sînt necesare cercetări fundamentale în domeniul conflictologiei, implicarea oamenilor de ştiinţă, specializaţi în afacerile internaţionale, specialiştilor în domeniul ştiinţelor naturale, experţilor principalelor instituţii ale sectorului non-guvernamental pentru ca strategia guvernului să fie fortificată de evaluări ştiinţifice;
9. crearea, de către organele puterii de stat, care iau decizii referitor la rezolvarea conflictului a unui Centru de Cercetare al conflictului. Printre sarcinile Centrului ar trebui să fie elaborarea propunerilor concrete de instaurare şi menţinere a păcii, precum şi reconstruirea post-conflictuală a integrităţii teritoriale a statului.

Opţiunea cea mai favorabilă de încheiere a conflictului transnistrean este soluţionarea sa. Soluţionarea politico-teritorială a unui conflict internaţional înseamnă eliminarea cauzelor care au condus la apariţia acestuia, adică în eliminarea contradicţiilor intereselor subiecţilor aflaţi în conflict. Acest lucru necesită eforturi considerabile, căci auto-soluţionarea conflictului practic este imposibilă. De aceea, o metodă prioritară de ieşire dintr-un astfel de gen de conflicte poate deveni reglementarea acestora, adică limitarea conflictului deschis, încetarea oricăror acţiuni ale conducerii Republicii Moldova, care să fie calificate ca încălcare a drepturilor minorităţilor naţionale, reducerea nivelului de tensionare dintre părţi, escaladarea tensiunilor, diminuarea nivelului ostilităţilor în relaţii, refuzul fiecărui participant de a întreprinde acţiuni unilaterale şi trecerea la etapa de căutare a unei soluţii de compromis a problemei.

Este foarte important ca toate momentele dificile să fie trasate în timp, cu toate acestea, trebuie să se acorde o atenţie deosebită unirii imediate a ţării în plan economic (sistemului financiar, de impozitare, vamal, de frontieră etc., scoaterea posturilor de frontieră), creînd astfel condiţii pentru dezvoltarea statului şi integrarea treptată în toate domeniile.

* Cauzele care au stat la baza conflictului transnistrean şi evoluţia sa
* Integritatea teritorială a statelor pe dimensiunile internaţionale, juridice şi geopolitice
* Conflictul transnistrean – caracteristici şi clasificări
* Analiza sistemică a conflictelor internaţionale
* Interesele pe termen lung şi politica Rusiei în contextul conflictului transnistrean
* Politica Uniunii Europene, a Statele Unite şi OSCE în procesul tentativelor de soluţionare a conflictului
* Interesele Ucrainei şi Transnistriei
* Poziţia României referitor la problema restabilirii integrităţii teritoriale a Republicii Moldova
* Cauzele principale, care împiedică soluţionarea conflictului
* Strategia soluţionării conflictului transnistrean - principii de bază